Lisandru Zamboni

Tamantu dolu

Lisandru Zamboni s’hè spentu u primu di marzu dopu avè tantu luttatu contr’à una gattivaccia malatìa. Avìa 25 anni. Era u figliolu di Marina è Dumè, u fratellu di Stèfanu, Felice è Stella, u figliulinu di Marie Jo è Michè Angeli, è di Jeanine vèduva Zamboni, arcifigliulinu di Hélène Macciucciu, nipote di Carine è Saveria Angeli, è di Ghjuvan’Maria è Vanina Zamboni.

Nativu di Borgu, Lucciana è di u Fium’Orbu, era un ghjucadore di u Gallia Lucciana dinù adduluritu. Lascia cusì mondu parenti è amichi in una pena tamanta.

Un dolu hè sempre crudele, mondu più quand’ellu s’agisce d’un ghjòvanu à u fior’di l’età ch’avìa tantu à porghje à i soi è à u so paese. Lisandru era un bravu zitellu, allegru è macagnone, l’avvene li era apertu. Hè statu curagiosu assai, senza mai lagnassi, piattendu u so dulore è cusì dendu forza à i soi per accettà a gattiva sorte chì u minava di manera inghjusta. Li hè statu resu un ùltimu umagiu u 2 di marzu in a ghjesgia di a Canonica in Lucciana induve mondu ghjente l’anu accumpagnatu pè u so ùltimu viaghju. Arritti prisenta e so parte cù immensa tristezza è affettu à tutti i soi, parenti è amichi. E parulle màncanu per pòrghjeli un pocu di cunfortu.

Riposi in pace o Lisandru. Vai à corre è ride in i verdi prati di u Paradisu. •