In 50 anni, 70 % di i mammiferi, acelli, rettili, anfibii, insetti, vermi, pesci anu smaritu. In u frà tempu sò milliardi d’animali d’allevu chì sò marturiati, ammansati in e ferme usine. Ind’è ssa rubrichella, ne parlemu suvente. Ci hè bisognu di ripètela chì simu rispunsèvuli cullettivamente di ssu disastru è chì ne saremu di più in più vìttime. Ci tocca à cambià di versu.
Fureste, piaghje, campi, fiumi, mari… sò pocu à pocu viutati d’una biodiversità magnìfica. Da l’ape à l’elefanti, e pupulazioni di mondu razza animale, da a più chjuca à a più grande, si sfòndanu à un rìtimu di scemi. Ssa pèrdita hè più tremenda in ssi 50 anni chì l’ùltimi 10 millioni d’annate. S’ella cuntinueghja cusì, avemu da perde l’essenziale di ciò chì ci permette di campà ind’è l’equillìbriu generale di a vita.
Sò e nostre manere di campà è di cunsumà a càusa di stu ciambuttamentu. In u sèculu scorsu, a corsa à u prufittu hà tombu e civilisazioni agrusilvupasturale cum’è in Corsica. Ind’è l’ìsula, hà struttu tuttu un settore d’attività indispensèvule à a vita, è simu oghje à dipende di i trasporti marìttimi è di a robba à l’infora in un cèrculu viziosu. Più s’addebulisce a nostra agricultura, più impurtemu e pruviste ch’abbisogna u pòpulu corsu, più s’arrichìscenu l’industriali di u trasportu è di u cumerciu in Cuntinente ch’addebulìscenu torna ciò chì ferma di vivu.
Per nutrisce millioni di personi, si sò sviluppate in Francia è in u cusì dettu mondu civilizatu, agriculture impuzzichite da i pesticidii è altri prudutti chìmichi, à tempu chì l’omu chjudìa i bestiami, vacche, porchi, pulastri, cuniglii, in casamentoni di millioni d’animali affucati, senza mai vede u ghjornu o un erburuccia, è nutriti di manera artificiale. U scopu ùn hè di nutrisce a ghjente… ma di fà di più in più soldi, arruinèndusi a natura è a salute. Anu furmatu i pòpuli à diventà cunsummatori di carne, allora ch’ùn simu micca carnazzeri ma mammiferi. Cusì, di più in più, ci vole à pruduce cereali, è, di più in più omu sacrificheghja èttari di fureste, arburature, è machjoni. Più cresce a pruduzione di vacche pè i nostri steak cutidiani, più si strù-ghjenu e fureste trupicale, a so biodiversità è i pòpuli autoctoni chì ne càmpanu.
Ùn hè u bisognu di manghjà, ne puru l’aumentu di a pupulazione mundiale, chì strùghjenu l’abitati naturali è l’animali chì ci càmpanu, ghjè a nostra manera di nutrisce a pupulazione, di sacrificà l’equillìbrii naturali à u prufittu d’una manata d’industrialli tracarchi di soldi. L’agricultura intensiva minaccia 60 % di e spècie salvàtiche chì fèrmanu. S’omu ùn volta micca à un agricultura ragiunèvule, rispettosa di l’ambiente, sta minaccia pesa nant’à l’avvene di l’umanità. Ci tocca à riduce a pruduzzione di carne, cunsummatrice di spazii è d’acqua, per pruduce, cù ste terre è st’acqua à rivoccu, di più legumi. Ci tocca à mette in ballu un agricultura rispettosa di a vita è di l’ambiente, da ricustituìscelu invece di strùghjelu. Ci tocca à rende a natura à l’animali è à dalli una vita degna, in i prati in pienu sole invece di sti casamentacci. Ci tocca à curà l’ecosistemi, l’equillìbrii di a natura cù tutta a so biodiversità fertilizeghja di più chì tutta sta mansa di prudutti puzzicosi chì s’arruìnanu a salute è l’ambiente. Un agricultura ragiunata contr’à l’agricultura intensiva. Eccu a suluzione. Spluttazioni à dimensioni umane per fà campà di più ghjente di manera schieta è sana. Principiemu cù a nostra pròpia cunsumazione. Menu carne. Di più natura. •








