Umagiu à Màssimu Simeoni

Umagiu in Ponte Novu

Màssimu Simeoni era fidu à Ponte Novu è e so accolte annuale nant’à u Ponte. Ramentava suvente a storia chì s’hè ghjucata quì, induve s’hè spenta l’indipendenza di Pasquale Paoli. Èramu in lu diciottèsimu, è a pìccula Nazione di 14 anni s’hè spenta nant’à e ribbe di Golu, ingunfiate da u sangue patriottu.

Quandu a sfila di vittura ch’accumpagnava a so salma hè passata in Ponte Novu, uni pochi di militenti ch’aspettàvanu nant’à a strada, di fronte à u munumentu di u ricordu, si sò indinuchjati è anu postu fiori à a croce di Ponte Novu.

À l’avvicinu di u so paese di Lozzi, bandere more èranu appiccicate à longu à a strada è tutti i parenti è l’amichi l’aspettàvanu in a ghjesgia induv’ellu avìa ellu stessu accumpagnatu i so fratelli.

A ceremònia li averìa piaciutu, cù canti magnìfichi d’emuzioni, di paisani, culturali, è di Battista Acquaviva.

E prèdiche, a lettura di a bìbbia da un’di i so figliulini cari, l’avvèdeci di l’Anziani per l’avvene cù quale si piacìa à cuntrastà (p11), l’umagiu cummuvente di u so nipote, Gilles… anu ritimatu a ceremònia stringhjènduci u core.

Arritti basgia affettuosamente a so sposa, Marie Christine, i so figlioli, Albert, Julia, Ghjuvan’Carlu, i so figliulini, nipoti è niputini, tutti i parenti è l’amichi adduluriti.

Riposi in pace o Max in a to cara terra niulinca. •