Accapu di a redazione

Umani

Èranu i tempi micca troppu anziani induve a Francia meritava sempre u s’intìtulu di « Paese di i diritti di l’omu ». In u 1979, in piena crisa vietnamiana, decine di millaie di ghjente disgraziati, famiglie sane, pigliàvanu u mare nant’à battellacci à prezzu d’oru per fughje u so paese è a dittatura cumunista. U mondu hà inventatu tandu a parulla boatpeople. Imbarcàvanu i corci cù grand’perìculu, minacciati da l’annegu o i squali in mare di China, nant’à sti battelli tracarchi è frusti. S’èranu francati da a ripressione, a misèria è l’inghjulia, avìanu datu tuttu da pudè fughje, èranu pronti à tuttu per francàssila senza sapè induve andà. È i marcanti di misèria ne prufittàvanu. A Francia di l’intellettuali è di l’umanisti s’era cummossa. Jean Paul Sartre è Raymond Aron, ch’èranu purtantu nimichi da un puntu di vista intellettuale, in tutti casi sfarenti assai, làmpanu una chjama cumuna. Daretu à elli tuttu u mondu culturale è di a sucetà civile francese seguita. Ghjente cume André Glucksmann, Yves Montant, Simone Signoret, Bernard Kouchner….. Dritta, manca, pocu imprema, èranu tutti inseme à difende sta càusa per succorre ghjente in perìculu di morte. « Sò omi in perìculu murtale è i diriti di l’omu cummàndanu à porghje succorsu per ogni omu in perìculu di morte o in perìculu di suffrenza. Hè per quessa ch’eu m’impegnu, da un puntu di vista umanu è da un puntu di vista di a murale » dice tandu Jean Paul Sartre. « Simu d’accunsentu da un puntu di vista pròpiu umanu. S’agisce di salvà vite » risponde Raymond Aron. Tandu crèanu un Cumitatu chjamatu « un battellu pè u Vietnam » è s’impègnanu à affrettanne unu. Hè statu chjamatu L’Isula di lume… U guvernu tandu s’ingagia anch’ellu. Una volta salvata sta ghjente in mare di China, Parigi mette in ballu un ponte aèreu per accoglie in Francia i rifugiati sinamente aduniti ind’i campi in Hong Kong o in Malesìa ! È cusì, 128.135 rifugiati vietnamiani, cambudgiani è laossiani sò stati salvati è stallati in Francia ! Tutti i mèdia ne parlàvanu. Tutti i partiti appu-ghjàvanu, for di u Partitu Cumunista chì ci vidìa una spluttazione pulìtica. L’accolta hè stata furmidèvule cù aiutu da tutte e mamme per integrà currettamente sta ghjentarella in un bellu slanciu di sulidarità. Cunvenzioni specìfichi sò state messe in ballu cù l’associ da pudè urganizà in e migliori cundizioni l’accolta, in centri apposti un tempu, pò a presa in càrica da e cumune aiutate anch’elle, tutte e dimarchje èranu sustenute, per avè carta di sughjornu, carta di travagliu, franchèndusi di e prucedure abituale. Prucedure speciale dinù sò messe in ballu cù i servizii di l’ANPE (anzianu Pôle Emploi), è l’imprese chì l’impiecàvanu èranu aiutate anch’elle. Ci vole à dì chì s’imparava di più in più l’orrore cummessi da i Khmers rossi… Di core, d’umanità, ma dinù cù sumerinu, a Francia hà accoltu sta ghjentarella. Oghje, vicinu vicinu à noi, in mare Mediterràniu altri omi sò in perìculu murtale. Chì sfarenza trà l’uni eri in una pupulazione assai menu numarosa è l’altri oghje in un paese più pupulatu è più riccu chè eri ? Tutte l’immigrazioni sò state un prugressu pè a Francia cù ghjente chì si sò mischiati ind’è a so sucetà è anu cuntribuitu à e so avvanzate è à u so rinommu internaziunale in u sport, a medicina, a pulìtica… L’immigrazione ùn deve fà paura. Hè prugressu umanu micca rigressu. •

Fabiana Giovannini.