Qual’hè Waris Dirie ? U so nome vole dì « Fior di u desertu ». Hè nata in u desertu di Somalia in u 1965, ind’una famiglia di 12 zitelli. À sei anni, era rispunsèvule di 60 capre è pècure ch’ella purtava à pasce in u disertu. Èranu scarse acqua è robba da manghjà…
À cinqu’anni, una vechjetta hè ghjunta cù un rasoghju mezu rottu… Micca anestesìa, micca sterelisazione, Waris era tenuta da a so mamma è a so zia, l’ochji fasciati, è un pezzu di legnu da murzicà in bocca… a tortura pudia cummincià. Li anu cacciatu tuttu, l’eccizione a più strema. Hè stata ricusgita cù pruni d’accassià è un filu biancu, lascendu solu un apertura zeppa cum’un fulminante. U dulore ùn si spieca. Ùn ci hè parolla per cuntallu. Una di e so surella n’hè morta. Duie di e so cucine dinù. A so mamma li hà dettu ch’ellu ci vulia, era cusì, à u nome d’Allah, di a tradizione, era a sorte di e donne…
U tempu hè passatu. À 13 anni, u so babbu li hà spiecatu chì u so matrimoniu era accunciatu cù un omu di 60 anni chì l’avia datu cinque cameli. Sta volta, a so mamma l’hà aiutata. Waris hè scappata, sola, à traversu u desertu, senza soldi, senza prutezzione. Dopu à chilòmetri è chilòmetri, hè ghjunta in Mogadisciò induve un ziu l’hà purtata in Londra, presa cum’è serva. Ùn era mai andata à a scola, ùn sapia micca parlà inglese. Hà campatu. Quandu u ziu è a so famiglia sò vultati in Somalia, Waris hè firmata sola, senza tettu, senza soldu, senza carta. Avia 18 anni. Hà truvatu un travagliu in un McDonald, una càmera di serva. Un ghjornu, un fottografu l’hà scuperta… A so bellezza era magnìfica, ma spessu u so sguardu, u so esse cuntàvanu senza dilla qualcosa d’ùnicu. Hè diventà manicchina… D’un colpu a so vita hè cambiata. Pirelli, Levi’s, L’Oreal, Revlon, Chanel, Oil of Olay, Vogue, Elle, Glamour… Waris hà ghjucatu à u sinemà, a so vita hè diventatu un sonniu ma e so ferite èranu sempre quì, piatte in fondu di u so core. Dulori chòniche, prublemi sessuali, ferite fìsiche è emuziunale… e cunsequenze di a mutilazione di sse donne sò tremende… Un ghjornu, Waris hà palisatu in un intervista di Marie Claire ciò chì li era accadutu zitelletta… L’artìculu, A tragedia di l’eccizione, hè statu un terramotu. Waris hè stata chjamata da i mèdia di u mondu sanu. U secretariu generale di l’ONU, Kofi Annan l’hà numinata Imbasciadrice speciale per l’eliminazione di l’eccizione. Hà giratu u mondu per cuntà a storia di sse zitelle marturiate. In 1998, hà publicatu a so storia, Fior di u desertu, è u libru hè diventatu un best-seller vendutu à più di 11 millioni d’esempiarii è traduttu in cinquanta lingue è più. In 2001, Waris fonda a Desert Dawn Foundation per finanzà e scole è e clìniche in Somalia. In 2002, fonda in Vienne a Desert Flower Foundation per l’eradicazione di l’eccizione. Apre centri pè e vìttime in Berlinu, Stockholm, Parigi, Amsterdam…
Scrive uni pochi d’altri libri, Desert Dawn (2002), Desert Children (2005), Lèttera à a mo mamma.
In 2009, a so storia hè cuntata à u sinemà : Desert Flower, cù l’attrice etiupiana Liya Kebede. In grazia à Waris, l’eccizione hè cunnisciuta in u mondu sanu è ricunnisciuta cum’è una violazione di i diritti umani. Hè calata assai in Àfrica, ma ferma una calamità. « Vogliu mette fine à l’eccizione da u mo vivu » dice Waris. Hà trasfurmatu u so dulore in missione pè a vita, pè a donna. Una magnìfica donna. •








