Eccu ùn libru ch’ùn sò micca s’ellu m’hè piaciutu o micca.
L’affare hè stranu in veru. Si tratta d’un’òpara colma à riferenze oghjinche : Marnie ramenta à « Pas de Printemps pour Marnie », un filmu d’i u grande Hitchcock ; in Marnie Costa si ricunnosce à Laetizia Casta, è l’omu sarebbe Johny Deep.
Marnie Costa cerca à scurdassi di u so divorziu cù u scrittore Julian Deeper ind’una bella osteria in Còrsica cù pissina è tuttu. Li ci vole à capisce un parsunaghju chì tene piazza grande di più ind’a so vita. Di fatti, Marnie si trova à u bivitoghju quandu s’affacca una ghjòvana donna, Vicky, è treminduie mèttenu à chjachjarà.
Vole scrive a biografia di Marnie, ma ùn ci sarà chè una prova.
Attempu, issu libru hè pienu à vioti, à sognii ; Marnie passa u so tempu à perde cuscenza è à discitassi senza manc’un ricordu.
Cumencia u sicondu ghjornu : Marnie principia à cuntà a so vita à Vicky. Vultata in càmara, pichja a so nova amica : porghje u champagne. Dopu si sciàccanu una buttiglia di vinu. Si disceta Marnie : ùn ci hè più mancu una stampa di a serata scorsa.
Tandu, s’intrèccianu i mumenti reali è quelli ch’ùn esìstenu chè ind’u capu di Marnie : simu ind’un campu d’aviazione, si rende in Còrsica à visità a mamma. Piglia una duscia è si disceta à l’ospedale. Vicky hè accant’à ella, ma sò ind’a càmara di Marnie. À stu mumentu, Marnie si dumanda qual’ella hè in veru Vicky : ùn sà nunda d’ella. Si prumette d’inchiestà appena. Dopu, simu ind’una discòteca, bàllanu è bèienu e duie eruine. Si disceta Marnie : ùn hè micca ind’a so càmara ! Di più, ci hè una sarpe ind’u lettu. Si disceta Marnie ind’a so càmara. Pò truvemu à Marnie ind’u battellu ver’di Purtivechju : rende vìsita à a mamma Georgia (cù una riferenza à Ray Charles).
Si disceta Marnie, si tratta d’una criatura.
Un mese dopu, à l’osteria, manghja cù un psichiatru cunnisciutu tandu. Si scorda di u so telefuninu nant’à u tavulinu è vole dumandà à l’omu chì hà fattu u pastu cun ella s’ell’ùn l’avia micca trovu, ma nimu cunnosce u psichiatru. Qualchì ghjorni dopu, s’affacca Vicky. Si disceta Marnie : tene u so telefuninu è Vicky hè smarita. U lindumane, s’addurmenta ind’a bagnarola. A disceta u telèfonu. Ci hè un ingutuppu per ella. L’apre è coglie l’ombra.
L’avereta capita, simu persi in stu libru, u reale è a finzione si mìschjanu. A storia ci hè : scopre qual’hè Vicky è qual’hè chì cerca à fà nasce ind’è ella u spaventu. Ma u tintu lettore passa d’una scena à l’astra senza capisce ciò chì ghjè verità. Ed hè un bellu peccatu.
Marina Chovin.








