Dolu

S’hè spentu un pueta

Durante à l’istatina è a nostra interruzzione di paruzione, avemu amparatu a sparizione di Petru Vachet-Natali. Era militente di Corsica Lìbera, è elettu in a so cumuna di Ficaghja, ma a tristezza và aldilà di a so famiglia pulìtica. Petru era un pueta, un scrittore, un militente di a lingua, ch’hà accumpagnatu e nostre lotte à longu à ssi quaranti anni.

Hè statu annannatu in a so Castagniccia induv’ellu ha campatu tutta a so zitellina, puru, cum’è spessu parechji Corsi, li ci hè vulsutu à parte à travaglià in Parigi. Ci hà fattu scontri magnìfichi di cultura, per vìa di u so mistieru, machittore à l’Òpera Garnier. Hà cusì imbelliti i più grandi artisti di l’èpica, da Pavarotti à La Callas ! Ma li mancava u paese, è si n’hè vultatu quìndeci anni dopu, in u 1986, induv’ellu crea un istitutu di bellezza in Bastia. À tempu ùn pò suppurtà a sorte di u pòpulu corsu è s’ingagia in pulìtica à u senu di Corsica Nazione. Era un militente di l’unione di i naziunalisti, firmendu sempre fidu à a càusa indipendentista. Pueta, ci hà rigalatu mondu puesìe è parechje sò messe in mùsica da gruppi cum’è I Muvrini, Antone Ciosi o d’altri. Scrive dinù assai è ci hà rigalati uni pochi di libri, nant’à a Castagniccia, a tupunimìa, l’arte liricu, a lingua… Hè statu publicatu à parechje volte nant’à ARRITTI !

Ùmile, appassiunatu, artistu di core è di stintu, Petru lascia un viotu à parenti è amichi.

Arritti li manda un salutu fraternu è prisenta e so cundugleanze afflitte à tutti i soi.