E fàvule di Natale Rochiccioli

Cara culumbara

Dui culombi si tenìanu cù un’amicizia rara in la stessa culumbara… Unu disse :

– Hè cusì stretta a nostra càbbia, ùn vi stunate, amicu ch’e abbia voglia d’andà à scopre quachì paese scunnisciutu. Pochi ne cunnoscu ùn issendu mai isciutu… da stu tafone, vera prighjone.

– Amicu, mi lasciate solu par corre da paese à paisolu, attente… u perìculu vi minaccia. Pocu fà, anu apartu a caccia…

– Ùn vi ne fate, vi racuntaraghju e mo passate.

 

U viaghju cumminciò male… cù u Maistrale ci lasciò piume è quasi l’ale. Venti è acqua in la notte scura, fretu, fame è paura.

U lindumane in la machja, ind’una calarella* s’incappia… hà tantu sbattulatu chì in fatta fine, anu lintatu e setine cavalline…

S’alluntana… Cù un cappiu da cullana, ebbe à scumbatte cù un falchittinu. Fù salvatu da un’altana chì fece scappà l’assassinu…

Hà cridutu d’esse sicuru in quellu ortu… A fròmbula d’un zitellu u frumbula mezu mortu.

 

Hà finitu par capisce, riintrendu in culumbara, chì l’amicizia hè una cosa rara…

 

 

Muralità

In lu mondu ci hè tazzeghju…
Sè tu sè in circà megliu
È s’ellu soffia u Maistrale
Sarra a to porta, è punta u farriale. •

 

* Calarella : cappiu fattu cù e setine cavalline (u crinu) messu in la machja par acillà.