E fàvule di Natale Rochiccioli

Ghjustizia scimiesca

Un coppiu pacìficu, onestu, ideale, Lupu è Volpe, èranu in tribunale… senza avucatu, nisunu si stonga, anu a lingua abbastanza longa…

 

Davanti à a Scìmia, Lupu accusa, Volpe si difende…

– Mentre eri andatu à fà le mo faccende…

– E toie e faccende e cunniscemu…

– O sgiò Ghjùdice, issu latru mi vole fà passà par scemu…

– Volpe… lasciate parlà o mai più ne surtemu…

– M’hà viutatu u pullinaghju… belle prove. S’hà sciaccatu i piulelli è hà calcicatu l’ove.

– Signora Scìmia… ma… infine, dipoi quandu i Lupi allèvanu galline ? Cum’ella mi starìa fresca, a sterpa gallinesca…

 

– Pòpulu, silenziu ! Cundannu… à Signor Lupu pà a so brulla*, parchì ben’intesu ùn l’anu furatu nulla… Sinnò avarìa purtatu cum’è prove, e piume di e galline, e bùchjule di l’ove.

Cundannu a Volpe pruduttu di sterpe famose, s’ella ùn hà furatu e galline, hà furatu altre cose.

Vi sciaccu in prigiò è ghjettu e chjave in mare, capaci chì vo sete di furà u Cristu à l’altare !

 

Muralità

Lascia corre a ghjustizia, Patre Eternu…
Sarìamu tutti da forca o da infernu
Piuttostu Pietà, in la vostra Gloria
Pietà Signore, è Misericòrdia. •

 

* Brulla : metatesi di burla.