E fàvule di Natale Rochiccioli

Margarita gamba dritta

Margaritta Gamba-drì, firmò vèduva à vint’anni.

O li mughji, li brioni, tanti affanni, tirate di capelli, làcrime è svinimenti… Quellu carrughju era pienu di i so lamenti :

– O Camè la me caldanza*, chì sò troppu sciagurata…

Ùn parte o Camè, ùn ti scurdà di a to spusata… Pìgliami cù tè, lu me culombu… Ghjente prisenti, tinìtemi chì mi tombu…

 

Dopu à avè fattu ride u paese sanu, e làcrime si siccàvanu pianu pianu…

– O Margarì, avìa dettu u Babbu, ùn piegne tantu… Sì tù ti secchi l’ochji chì ci avarè guadantu ? Senza cuntà chì sì tù ti voli rimarità, voli chì un omu ti pigli per carità ? È sai… ne cunnoscu unu, un bellu zitellu, chì ùn dumanda cà megliu, u curciarellu…

– Rimaritammi ? Soca perdi u ciarbellu ? Faraghju s’affrontu à lu tintu Camellu ?

 

Ma… qualchì mese dopu, quand’ì a ròsula si apre, si mustrò fora, impudrata è rossu à e lapre… Si pò luttà contr’à un ricordu un pochu vechju, ma andate à luttà contr’à un ispechju !

À ella si rividìa in ogni locu. È quand’ella passava in carrughju, battìa focu…

– O Babbà, disse una mane d’Aprile, da u purtellu… quale sarìa, quellu bellu zitellu ?

 

 

Muralità

O Camè… sì tù sè in Paradisu, bona furtuna.
Si tu sè in Purgatoriu, prighera fàttine una,
Ma sì tù sè à l’infernu è mezu à ghjente pazza,
Diciarè à Satanassu, ch’ellu tenga una piazza. •

 

*  La me caldanza : u me cararellu (parolla aduprata in le nanne).