Da Jean-Louis Tourné

Oïkos

Usignificatu di oïkos (in grecu ὁ οἶκος) hè « a casa ». Si tratta di fattu in stu libru d’una tragèdia antica à l’usu oghjincu : l’elementi ammintati fàcenu rinasce a maledizzione tremenda di l’Atridi. Truvemu à Afrodite, a dea greca di l’amore,

Ploutarchos (u filòsofu Plutarcu), Elektra (Elettra) a figliola di Clitennestra è Agamennone, u so fratellu Oreste, u sòciaru Egistu, o a zia capricciosa Elena.

U fattu si stà chì Clitennestra hà invitatu amiche à festighjà l’anniversariu di a morte d’Agamennone, sparitu caschendu ind’a duscia sicond’à a maestra (cf. Pìndaru). U so amante, Egistu hè incaricatu di curà à Elektra chì vole vindicà u babbu. Or’dunque, sta sera, sò tutti adduniti pè u pranzu, ind’una pìccula stanza à mezu à dui bacini. Ma scòprenu in l’acqua u corpu senza vita d’Aga, una dumèstica, pò quellu di a surella Grammatiki. A storia si stende nant’à trè ghjorni è ghjunghjerà prestu un terzu assassiniu.

L’affare pare sèmplice : u narratore, chì dice « je », hè u capizzone di a pulizia di Corinti è t’hè accumpagnatu da u so amicu Ploutarchos. Ind’u mentre di u pranzu, tuttu u mondu c’era, fora di Elektra. Eccu cum’ella cumencia l’inchiesta chì sarà cumplicata in veru, colma à susprese di prima trinca.

U tìtulu di u rumanzu si capisce lighjendu i scritti in itàlicu, cioè a prosopopea di a casa (l’oikos) è e leie di i parsunaghji cù stu locu. À tal’puntu chì a casa pò esse cunsiderata cum’è u mòbilu di i crìmini. D’altronde, ghjè per via d’un prublema di geumetria nant’à a facciata di l’oïkos chì u narratore induvina a presenza d’una càmera sicreta (da vede a discrizzione p. 9). Eccu dunque un libru chì ci divertisce, cù tutte queste e riferenze à a tragedia greca antica, ma micca solu. Di fatti, a manera ch’ellu espone e so teurie ci face pinsà à Sherlock Holmes (p. 84- 85:

« Il faut probablement commencer par ce que nous savons des faits »

cuntinueghja ammintendu e so cunclusione assai precise malgratu i pochi elementi di prova). D’altronde, a manera d’addunisce tutti i prutagonisti à a fine face eccu à Hercule Poirot. Un puntu ch’ùn capiscu micca troppu t’hè u perchè di a bugìa iniziale : perchè l’eroe è u so amicu si fàcenu passà per cucinari ? Què ferma un misteru…

Marina Chovin.