Da Jérôme Magnier-Moreno

Le saut oblique de la truite

Questu u libru hè statu scrittu da un pittore, è si vede. Micca male, innò ! U fattu si stà chì hè tremenda a leia trà scrittore è pittore. Si pò pinsà à Beaudelaire chì face a crìtica di a pittura prisentata à i «Salons » (in 1845, 1847 è 1859), scuprendu, frà astri, à Delacroix. À l’arringuersciu, sò menu numarosi i pittori chì scèglienu di sprimassi scrivendu.

Possu quì ammintà à Dubuffet.

A fonte di u tìtulu ricola à una frasa di Hemingway. Hè l’occasione pè u narratore di fà u paragone trà u famosu scrittore è ellu chì scrive senza pretensione. Malgratu tuttu, stu libru entre ind’a categuria di l’ekpraseis (ἐκφράσεις) cioè, sicondu à u Treccani, u «Nome che i retori greci davano alla descrizione di un oggetto, di una persona, o all’esposizione circonstanziata di un avvenimento, e più in partic. alla descrizione di luoghi e di opere d’arte fatta con stile virtuosisticamente elaborato in modo da gareggiare in forza espressiva con la cosa stessa descritta. » Si tratta di fà un capu d’òpara litterariu d’appress’à un capu d’òpara esistente, tale u fiume chì corre long’à u libru.

U narratore, chì dice « je », ghjunghje in Còrsica cù u scopu di passacci trè ghjorni à piscà ind’u Tavignanu è a Restònica, cù un amicu ch’ùn venerà mai. A storia piglia piazza ind’u passatu, quandu c’era sempre u francu è nemancu i telefunini (a prestoria per l’omi oghjinchi…).

U testu ci face pinsà à un acquarellu : e frase numinale sò acute cum’è un abbozzu pitturale («Grand bleu en dessous de nous./La Méditerrannée./ça fait rêver, le paysage…») Si pò parlà di prosa puètica (ind’u terzu capìtulu, a narrazione piglia l’andatura d’un puema, cù i so versi ecc.).

I culori sò, veradimente, onniprisenti : u capìtulu 0 si chjama Les couleurs, è dopu, i tìtuli sò culori, ma micca scelti à l’allera : sò i culori d’un elementu impurtantìssimu : l’armadiu « acajou roux et zébré » di u quartu capìtulu o a truita «mordorée et ornée de points rouges » di u settèsimu capìtulu. Ma l’òpara di Jérôme Magnier-Moreno ci palesa dinù un mondu colmu à currispudenze (« Les parfums, les couleurs et les sons se répondent » scrive Beaudelaire indì Correspondances). Di fatti, si mìschjanu, ind’u libracciolu ch’ellu scrive u narratore, e descrizzione di i paisaghji è l’abbozzi : à ogni pàgina a so fiura. Ci si pare di vede un dissegnu di Delacroix chì facia entre a scrittura ind’una fiura da insignà i culori per un dettu.

Eccu dunque un libru puèticu assai, chì ci dà da vede u mondu cum’è un òpara d’arte, qualsìasi l’elementi, tal’è u trinichellu fumicosu, à l’ingiru.

Passerate belle stonde à seguità u narratore chì u so scopu, piscà a truita, passa daretu à un reale pitturescu.

 Marina Chovin.