E fàvule di Natale Rochiccioli

U beccu curnutu

A volpe di u Niolu è un beccu Vinachese, caminàvanu inseme nant’à a strada di Carghjese…
Magnatu avìanu, ma èranu assititi. È Diu sà, sì l’acqua hè schersa in sti lochi arristiti.`

Dopu à una girata, daret’à quellu monte, mez’à i calapitus si prisintò un ponte.
– Curaghju, o cumpà, avà l’acqua l’avemu…
– Ora sarìa, o cummà, mi sentu vene menu…

L’acqua era in fondu, u muru un pocu altu, par arrivacci Beccu è Volpe fècenu un gran’saltu.
Dopu à avè messu u pozzu mezu à seccu :
– Cumu sorte da quì, si lagnava u Beccu.
– Tù chì sè curnutu… alza i pedi in lumuru, eiu sortu è da fora t’aiutu…

Sò chì fù dettu à la minuta fù fattu, a volpe lestra andò fora ind’un saltu.
– Aiutu, Signor Volpe, chì solu ùn possu sorte, è mezu à isse zinzale, ci hè da chjappà la morte…
– E to curnacce, o puzzicò… cumu vuli ch’è ti cacci ? Vulii falà sott’à u ponte ? Ci sè ? Stacci.
L’avìa sempre pinsata ch’è t’eri un imbecille… avà chì t’ai betu, pìscati duie anguille…

È mentre u Beccu mughjava cum’è una curnachja, a Volpe scaccanendu, si ne scappò in la machja.

 

Muralità

Sì li birbanti aiutate,
Curnutu, è bastunate. •