U cunventu d’Orezza

Ci sarà in Còrsica un locu à le volte sìmbulu religiosu è sìmbulu pulìticu ? Ci sarà in Còrsica un locu chì tutte e tappe maiò di l’indipendenza ci sò state? A risposta hè: «iè, ma fin’à quandu ? »

Stu locu hè u cunventu d’Orezza. Fundatu in’u 1485, era u solu cunventu di a pieve d’Orezza. Ind’u mentre di u XVIIu sèculu, i Franciscani ci avarìanu custruitu una ghjesgia cù sei cappelle. Si trova u cunventu à 680 metri d’altitùdine annant’à a cumuna oghjinca di Pedicroce in Castagniccia.

Ma stu locu hè cunnisciutu sopratuttu per l’indiatura pulìtica ch’ellu t’hà avutu à pàrtesi di u XVIIIu sèculu.
 Di fatti, in marzu è aprile 1731, parechji teuloghi si sò aduniti per pruclamà chì a rivolta di a Còrsica contr’à Gènova era «santa è ghjusta».

Di ghjennaghju 1735, trà u 6 è l’8, a cunsulta d’Orezza eleghje Don Louis Giafferi, Ghjacintu Paoli è Andria Ceccaldi cum’è Generali di a Nazione. Vota dinù u testu di a prima custituzione, vint’anni nanz’à quella di Pasquale Paoli. Tandu, i Corsi scèglienu a Vèrgine per prutègeli, è l’ottu di dicembre cum’è festa di a Còrsica sana.

Di 1790, una cunsulta mette in ballu un’amministrazione nova dendu à Pasquale Pàoli tutti i puteri. Si dice chì Napulione era prisente cù a so famiglia. Dopu à st’èpica flòrida, u cunventu perde a so piazza tercana ind’a vita pulìtica di l’ìsula. Di 1832, u Statu francese mette in vèndita u cunventu è sarà cumpratu da omi privati. Ci sarà a gendermeria sin’à 1934. Tandu si ne falla u tettu. Ind’u mentre di a siconda guerra mundiale, i Taliani ne fàcenu un locu per tene munizioni è manghjusca. Dopu, i Tedeschi ci làmpanu bombe distrughjitrice.

Oghje chì hè oghje, u cunventu si trova annant’à un tarrenu privatu indivisu. Hè dunque à u sbandonu, malgratu una petizione è una sottuscrizzione pùblica. Sarebbe ora d’addunìscesi tutt’inseme per salvà stu munimentu di prima trinca, ch’ùn ci ferma più chè ruine, stampe d’affreschi barocchi ecc. Un scempiu, à dilla franca…

Marina Chovin.