E fàvule di Natale Rochiccioli

U gattu è a scìmia

Una sera d’invernu pà isse muntagne, un gattu è una scìmia, arristìanu castagne. Ci hè à dì chì era u gattu chì avìa issa primura, a scìmia e si magnava à misura.

Ùn avìa u gattu u tempu di caccialla da u focu, chì l’animalu maliziosu a mittìa à bon locu…

 

U pelu di u gattu era tuttu catusciatu, u mustacciu di a scìmia era appena musgingatu. Ogni tantu, l’animalu maliziosu, dava a voce à quellu vanitosu :

– O Cumpà… ugne cusì valente, si ne trova poche ancu in Cuntinente. Andate puru chì par arriste a catasgnuccia, sete ancu più forte chè a pòvara Zia Pitruccia. Si pò dì chì da Vicu à la Balagna, sete i Sciampiòdi a castagna…

 

Compia ch’ellu fù a faccenda, u gattu si vultò par tastà a pruvenda… Fuuuh… più nulla. Mancu una castagna spersa, ogni tantu ne truvava una merza…

– O Guffò… Piace ancu à tè u stantatu ? Avanti di cumincià ci duviu avè pinsatu, chì tù le ti magnarii surtite da u fornu. Vai puru chì di a me vita, mai più tornu…

 

 

Muralità

O, Monsieur Christian Mery (1)… iè và bè,

Noi semu i sciampiò di u farniente…

Ma soca sò megliu, e vostre scìmie di u Cuntinente ? •

 

  1. Christian Mery : artistu còmicu chì si ridìa di i Corsi ind’i l’anni sissanta.