E fàvule di Natale Rochiccioli

U lupu è a cicogna

Un lupacciu famitu, magnendu prisuttu tazzatu, ingullendu à strangulera s’era ingurguzzatu… Sò cose chì accàdenu magnendu carne famose… Allora, à u Continental*, ùn risicate tante cose…

 

Mezu stufatu circava à tutta moda, o d’ingolle u buccone o di lampallu fora…

– Corciu di mè… s’è ùn lu cacciu, mi tocca à falà in clìnica in Aiacciu… Culà sò capaci à sciaccammi e vintose. Di parlammi di tension, cholesterol è tante belle cose…

 

Nè era à issu puntu di riflessione, si prisenta Zia Cigogna cù u so bizzicone.

– Sìa per l’amor’di Dìu… più nun possu. Par carità, fà falà u biccu è càcciami st’ossu.

 

U lupu apre a bocca, a Cicogna face entre u biccu, chì frimitava cum’è un martellu pneumaticu. Cù un pìcculu sforzu, a Cicogna caccia l’ossu…

– Par issa volta a ti franchi… Pà a me paga, lampa quì mille franchi…

– Mille franchi ? Acellu ingratu, micca ti cuntenti, d’avè francu u to capacciu da à mezu à i me denti ? Signora, vi cridìa più fina : s’è avìa datu a dintata, vi facìa e ciarbelle in pappina…

 

 

Muralità

O Sgiò Parcittore… sì vo ingullite un ossu di traversu,

Sì vo aspittate à noi, hè tempu persu… •

 

* Continental : ostarìa maiò in Aiacciu.