E fàvule di Natale Rochiccioli

U sumere è u mulu

L’affare si passò in Tiuccia è fù di sera. In li tempi chì Mascione era sempre carrittera. Un sumere è un mulu, coppiu un pocu stranu, marchjàvanu capizzendu, chì venìanu da luntanu.
U sumere era carcu cum’è e pumate di Zìu Michele chì hà u tempu d’occupassi di l’ortu, postu ch’ellu hè cantunere.
U mulu era scarcu, o sippuru, purtava qualchi maranghinu (1) ind’un sacchettu spostu annant’à u spinu. I cricchenni di u sumere facìanu pietà. U mulu si ne ridìa :

– O Mufrò, ùn t’inchietà, ùn ci ne femu, dinò trenta chilòmetri è pò ci semu…
– Eh… tù ridi, ma invece di ciarlà in vanu faristi megliu à dammi un colpu di manu…
– Aiutati ? Ùn mi vedi micca, un mulu di u me paru, cù sti saccacci addossu cum’è un stracciaru ? Sàppia chì Mamma era a ghjumenta di u Sgiò Niculò, ellu stessu cucinu di terzu di u Sgiò Cuttisciò.

Quì, lascemu a parolla à Polvarinu, chì ci era è hà vistu tuttu da vicinu :
– Aghju vistu trè latri saltà addossu à u mulu… Quellu impauritu, fece un irrinculu (2)… Eiu sò scappatu, chì ci currìanu e bastunate. È ancu u sumere, cum’è ben pinsate…
– O sgiò mulu, disse quellu, sbrògliati, chì eri tantu fieru. Ùn m’arrestu chì quì, ci còrrenu da veru. È prufittu par ditti, u me amicacciu, ch’è si màmmata era ghjumenta, bàbbitu era un sumiracciu…

Sempre capizzendu u sumere hà filatu, mentre chì sopr’à piazza u mulu lintava u fiatu…

 

Muralità

O N-D. di a Misericòrdia… pigliate in prutezzione
Tutti i ricchi di u cantone
Parchì i disgraziati, carchi cum’è sumeri
U caminu di u Celu u faranu ancu à pedi… •

 

  1. Maranghinu : anziana pezza d’oru di vinti franchi. • 2. Un irrinculu : un rinculu (« i » prustètica cum’è par un irrochju /un rochju, in iscola /in scola…)