Pastori di Còrsica, volume 1

Usi sacri è prufani, Rites et croyances

da Pierre-Jean Luccioni è Philippe Walter

Eccu u primu libru d’una cullezzione chì ne cuntarà sette : dopu à questa l’òpara, si trattarà di «Capraghji è pecuraghji » (vol. 2 è 3), di « Pastori è reghjoni » (vol. 4), d’« Esse è campà » (vol. 5) è, per compie di « Pieve è pastori » (vol. 6 è 7). Simu à mezu à a staggione di i regali ; sè vo vulete fà piacè à l’astri, ma perchè micca à voi stessu, eccu un «must-have ». Stu librone hè riccu assai, à tal’puntu ch’ùn possu fàvvine quì u resucontu. Truvarete, fuglittendu, un prefaziu di Philippe Walter, prufessore emèritu à l’università di Grenoble Alpes. Questu quì tratta di e tappe maiò di a storia pasturina. Prima di tuttu, a mitulugia, quella di a cultura babilonese cù l’epupea di Gilgamesh chì ci palesa a piazza di i pastori in l’orìgine di a manghjusca è di a bivenda. Quella di u mondu grecorumanu, cù pastori chì nutrìscenu zitelli abbandunati chì t’avaranu un destinu eròicu (Pâris, Remu è Romulu). Quella di a Bibbia, cù i so pastori famosi : Abramu, Isaccu, Ghjacobbe, Muìse, Abele…

U libru si cumpone di duie parte : « i detti di pastori » è « a memoria di pastori ». Frà tutti i sughjetti trattati, aghju sceltu dui artìculi : Natale è u Capu d’annu. Di Natale, s’incendia fochi da dà forza à u sole. In piazza à a ghjesgia, ognunu purtava u so ruchjettu, malgratu i rimpròveri di u Cristianìsimu. Un astra tradizione hè d’incende ind’u caminu un bellu ceppu chì picciarà sin’à l’annu novu : sicond’à a tradizione, e so cèndare t’avìanu u putere di prutegge a casa è a robba viva. Ghjè dinù a notte di Natale chì e pricàntule di l’ochju sò trasmesse. Ma in ogni paesi i so particulari : in Laretu di Tallà, per un dettu, si pigliava ind’u focu di Natale un pezzu di carbone è u si piazzava ind’un cantu di u chjosu.

Pè u Capu d’annu, in Sulaghju è Alata, omu sciglìa un ramu d’àlbitru è l’appiccava ind’u chjosu, dicendu : «mazzetta fiurita, sanità è longa vita ! » In Tavagna, a matina di San Silvestru, prima di munghje, u pastore augurava una bonna annata à e so capre, fèndusi croce è dicendu : «Bon dì è bon’anni, chì vo sìate in salute è chì vo àbbiate latte, più l’annu chì vene chè quest’annu ».

Sò certi libri chì ci vole à leghje torna eppò torna, sopratuttu quandu u sughjettu c’intaressa à noi tutti. Di fatti, chè no cùlimu à i nostri parenti o à l’omi di a prestoria, à a pur’fine, simu tutti figlioli di pastori.

Marina Chovin