S’hè spenta à 91 anni Jane Goodall. Dunnona era. In u cumbugliu d’un mondu scimattulitu, trà guerre è viulenze brutte, cumbrìcule è buffunerìa, una donna lascia in pientu à tempu umani è animali. Tutta a so vita hè stata cunsacrata à u cuntrariu di ciò ch’ellu ci rinvìa ssu mondu oghje. Jane Goodall hà sublimatu u valore prufondu di a vita. L’Umanità vera è pura. Sempliciamente l’amore ch’omu hè capace di dà.
Chjuca chjuca vulìa già travaglià cù l’animali. Ma diventa sèmplice secretaria è campa di pìcculi travaglii. À 23 anni a gìuvanotta parte in Àfrica à l’invitu d’un amica è cù un sognu in capu : scuntrà e scìmie. Face a cunniscenza di u paleontologu Louis Leakey è diventa a so secretaria. In u 1960, appassiunnata da i scimpanzè, decide d’andà à campà trà mezu à elli. Leakey a sustene. È cusì, ùn parterà più di a so furesta. Li hà cunsacrata a so vita sana, rivuluziunendu u sguardu scientìficu sin’à quì purtatu à ss’animale ch’omu sà oghje in grazia à ella, quasi umanu. Difende i scimpanzè è l’ambiente, era tutta a so lotta. Puru ùn avìa furmazione scientìfica, ma avìa u sguardu ch’ellu ci vulìa è n’hà amparatu più ella à i scientìfichi ch’un premiu nobele. S’hè stallata in u parcu naziunale Gombe Stream in Tanzanìa è hà ghjucatu di pazienza, aspettendu d’esse accettata. Di a so vita d’osservazione è di cuntattu à u più vicinu di i scimpanzè ci hà amparatu ch’elli si ghjuvàvanu d’arnesi allora chì l’omu pensava esse solu à avè sta capacità. Ci hà amparatu ch’elli campàvanu in sucetà, cù règule, abitùtine, sintimenti forti scumpartuti. Ci hà amparatu ch’elli avìanu ugnunu a so persunalità, capaci d’emuzioni… « Femu parte di u regnu animale, ùn ne simu micca staccati. Ùn simu micca i soli èssere sensìbuli è intelligenti nant’à a pianetta » dicìa Jane. Passa un dutturatu d’etulugìa è antrupulugìa è apprufundisce sempre più e so ricerche. Scopre ch’elli sò onnivori i scimpanzè, ch’elli ponu fassi a guerra, ch’elli anu culture sfarente trà gruppi sfarenti. In u 1977, fonda a Jane Goodall Institute da prutege e scìmie è i so abitati. L’istitutu rege parechje riserve naturale è rifugi in Àfrica, cum’è u santuariu Tchimpounga.
Jane s’hè cunsacrata dinù à a difesa di l’ambiente è di a biodiversità, luttendu contr’à i tràfichi d’animali, a defurestazione, tutte e minaccie chì l’omu porghje à l’animali, l’utilisazione di a so suffrenza in a ricerca medicale, ecc. Scrive libri, dà cunferenze, parcorre u mondu da fassi l’avucata di a natura. Ùn si còntanu più tutti i prèmii è medaglie ch’ella hà vintu pè u so impegnu pè a pianetta. « Simu pressati da u tempu, tucchemu u puntu senza ritornu di u riscaldimentu climàticu, a biodiversità, a pèrdita di e terre terrinèvule, l’agricultura intensiva è industriale. Simu ind’una situazione d’urgenza è ci tocca à agisce. E parulle ùn bàstanu più, e prumesse ùn ghjòvanu à nunda. Ci vole à tènele è avvanzà. Avemu sempre un pocu di tempu ma ci n’hè di menu in menu. U messagiu u più impurtante hè un messagiu d’urgenza, ci tocca à agisce, è à agisce avà ». Cusì parlava Jane Goodall. « Avete u putere di cambià e cose », dicìa torna, « allora chì a pianetta s’affonda nè l’oscurità, ci hè sempre a speranza. Sè vo vulete priservà ssu mondu sempre bellu, sè vo vulete priservà a pianetta pè e generazioni à vene, pensate à ciò chè vo fate ogni ghjornu. Perch’è multiplichèndule da un milliarde, ancu è pìccule azzioni ponu porghje grandi cambiamenti ».
Ripusate in pace carìssima amica di a natura. •








