Accapu di a reddazzione

Ciucci mòrenu

Diffìciule di parlà d’Israele senza attaccassi lita cù quelli chì si vòltanu contr’à u drama palestinianu. È diffìciule di parlà di a Palestina senza fassi rimpruverà u martòriu ghjudeu… Ma un ciucciu chì more hè un ciucciu chì more, ch’ellu sìa ghjudeu o palestinianu. È pienghje l’uni ùn vole micca dì ùn pienghje l’altri.

Mezu à un mondu chì li rimprova i bumbardamenti di Gaza, Israele hà decisu di sparghje in i retali certi sprichji di e videò di i massacri di u 7 d’ottobre… ancu sè u peghju ùn hè micca mustratu per rispettu pè e vìttime è e so famiglie, si risente l’orrore è u martòriu tremendu di ssa pòvera ghjente, è l’òdiu infinitu scatinatu di quelli chì l’anu massacrati. Zitelli, ancu chjuchi chjuchi, donne, omi, giòvani, anziani, famiglie sane assassinate ind’una ràbbia insischita, mughji è ochji spaventati di e vìttime cum’è ùltime imàgine di vita, pistulettate, sangue chì schizza è salme dopu in terra, calcicate… Si vede un zitellu impauritu custrettu d’andà à pichjà à a porta di u so vicinu da ch’ellu li apri a porta, nanzu d’esse massacratu davant’à i so ochji pò tumbatu anch’ellu. Certi sò stati mantenuti in vita da ch’elli pòssinu cuntà l’orrore di ciò ch’elli anu campatu. Una mammona conta cumu a so figliulina hè stata viulentata sott’à i so ochji nanzu d’esse assassinata… « ùn vogliu più avè cuntinualmente sta scena ind’u mio capu… » dice a corcia donna traumatizata. Inserita à mezu à paesi àrabi ch’ùn ne anu mai vulsutu, Israele s’hè imposta cù a forza, è s’hè mantenuta è prutetta dapoi tandu cù a forza. Ùn sà fà altrimente dapoi quasi 60 anni, nutrita da e sperienze di e so pròpie suffrenze è imprigiunata da a paura di u perìculu. Sta paura à e fruntiere hè cusì tremenda ch’anu custruitu una nazione militara, maschji è fèmine sèrvenu, giòvani giòvani, ind’è l’armata retta in vera stituzione. Pò fèrmanu pè a vita riservisti pronti à piglià l’arme. Si sò dati per difèndesi megliu guverni stremi ch’anu circatu sempre à fà rinculà e fruntiere, sprezzendu l’àrabi, frà i quali i più dèbbuli ben intesa. È cusì ùn face chè cresce l’òdiu è e voglie di rinvìncita parte palestiniana. Gaza hè u sìmbulu di st’inghjustizie.

È i gazauì si sò anch’elli dati un guvernu stremu, da pudè difèndesi è ricuperà e so terre. E so suffrenze è e so umiliazioni sò cusì grande chì u righjettu è l’antisemittìsimu ùn hà più lìmita. Ùn hè chè da vede in Auropa, manifestanti (micca tutti musulmani) puru gudendu di a vita serena aurupea, vultassi cù viulenza anch’elli, mughjendu cum’è scemi à pressu à quelli chì l’interpèllanu, strappendu l’affissi di l’ostagi ghjudei, corci nucenti in manu à boi. Di Statu d’Israele, ùn ne vòlenu. È di Statu palestinianu, i ghjudei ùn ne vòlenu mancu elli. Ùn ci hè manera di fà risorge una pulìtica più ghjusta. Sò pochi è micca quelli chì pàrlanu di pace è di fratellanza trà i dui pòpuli. O allora si ne stanu zitti o inaudìbili. Puru a suluzione di i dui Stati ferma a sola pussìbule per custruisce a pace cù pazienza in ssi lochi di martòriu. À u lindumane di l’orrori di a seconda guerra mundiale, ci hè vulsutu tempu è pazienza per parlassi trà Allemani è Francesi. Venerà u tempu induve ghjudei è musulmani, si parleranu anch’elli è urganizeranu scambii frateni.

E sucietà occidentale, chì sò e vere culpèvule di sta situazione tremenda, dèvenu incuragisce stu sboccu è micca manifestà anch’elle à u latu di e chjame à a stirpà l’uni, o l’altri. Perch’è un ciucciu chì more ferma un ciucciu chì more qualesìa a so urìgine. •

Fabiana Giovannini.