Accapu di a reddazzione

Gazà

Face parechje settimane ch’Israele minaccia d’un offensiva maiò in Rafah, à l’este di Gazà. U Hamas hè suspettatu d’avè urganizatu mondu infrastrutture è tunelli in Rafah. I gazauì pròvenu à fughje senza sapè induve, mà Tsahal, l’armata israeliana, brama di pudè sbarrazzassi quì di i capizzoni di u Hamas. Puru e brigade Al-Qassam incappucciate di neru cù a so fascia verde in fronte fèrmanu numarose assai malgratu e centinaie di morti…

Israele cuntinueghja dinù e so uperazioni in u nordu di Gazà per impedisce u Hamas di ripiglià fiatu. Ma u fiatu l’hà. I cumbattenti di u Hamas circulèghjanu facilmente, trà un puntu è l’altru di Gazà, trà u nordu è u sud, trà u nordu è l’este, cuntinuendu à tirà ruchette contr’à Israele, per vìa di i tunelli ponu fughje in fùria… Si sò appruntati da parechji anni à sta guerilla urbana.

L’offensiva generale dapoi u massacru di l’8 ottobre ch’hà fattu omancu 1200 morti, 7500 feriti, è 250 ostagi ghjudei, ùn hà permessu à u guvernu israelianu di sottumette u Hamas. È cusì s’hè vindicatu nant’à u pòpulu palestinianu chì ghjove cum’è scudu à i suldati di u Hamas. Anu rinfurzatu u so arsenale di missili è scavatu tunelli in tutta a banda di Gazà sin’à 50 è ancu 70 metri di prufundezza ! U risultatu, sò trà 33.000 è 35.000 morti, pè u più zitelli è donne (diffìciule di cunnosce u contu precisu). È quantu sò sempre seppelliti sott’à e ruine ? Ancu sè u Hamas hè statu addebbulitu assai, hè sempre quì, piattèndusi, aspettendu u mumentu di pichjà torna. È l’armata israeliana ùn ghjunghje à paralu, impippèndusi di u drama umanitariu ch’ella pruvucheghja, impippèndusi ancu di l’ostagi soi… Cumu pò finisce stu scempiu ? Nè e chjame di l’ONU, nè quelle di u mondu, nè e minaccie di i Stati Uniti di suspende u so aiutu à Israele, nè e manifestazioni di u pòpulu israelianu per dumandà à u so guvernu di priurizà u ritornu di l’ostagi, nè e làcrime di i ciucci palestiniani traumatizati, nè e fosse cumune ch’ùn tròvanu più piazza, nè e decine di millaie di struppiati, nè a fame di quelli mortivivi, ne e malatìe chì si spàrghjenu, nè l’immensu campu di ruina ch’ella hè diventata Gazà, nunda ùn ghjunghje à fà piantà Israele, cunvinta ch’ella hè di ghjucà quì a so securità è a so sopravvivenza, a vita di a so pupulazione oghje, è quella di dumane. Cumu pò finisce sta guerra di pettu à un guvernu di strema dritta d’un latu, è un guvernu terrurista di l’altru, chì ghjòcanu tremindui a so pròpia vita ? Di pettu à cumbattenti annannati, da parte è manca, da l’òdiu di generazioni di cunfronti è di doli, pronti à sacrificà tuttu pè u so paese, cumu fà stancià u sangue chì corre à fiume ? L’attacca di u 7 d’ottobre hà mubilizatu centinaie è ancu millaie di cumbattenti. L’offesa è l’orrore di stu pogrom pè i ghjudei hà nutritu a voglia di vindetta, cum’elli nutrìscenu a stessa voglia e decine di millaie di zitelli morti in Gazà. U sangue chjama u sangue. U cunflittu pare senza fine. D’una parte o l’altra, qual’hè chì pò avè u laziu, u curagiu, l’umanità di fà piantà stu stirpeghju ? Ùn ferma più ch’à pregà è bramà chì qualchi Signore di pace pòssinu cunvince à l’insottu l’uni è l’altri à un cessafocu.

O ghjente, mettite e candele è arricummendèmuci à Dìu. •

Fabiana Giovannini.