Accapu di a reddazzione

Sì lìberu !

U pesu di l’ore chè no campemu lascia amarezza in gola è imputenza acerba. U sìntimu d’un impiastru tamantu ch’ùn si pò più curà. Yvan hè mortu è ne simu tutti rispunsèvuli. Rispunsèvuli malgratu noi, malgratu l’azzioni è e manifestazioni di sti 24 anni di lotta à fiancu à ellu. Rispunsèvuli di u nostru fiascu cullettivu, d’ùn esse ghjunti à caccialu di sta tràppula quì, d’esse stati cundannati noi dinù à accettà a so cundanna definitiva. Li anu presu un quartu di a so corta vita. Li anu arrubatu a so libertà, pò li anu arrubatu a so Corsica, l’anu impeditu à vultà ind’è a so ìsula cusì cara, da pudè rivede u cielu nustrale da a so cèllula, da pudè sente da luntanu è puru chjosu, u prufumu di a machja, i canti di e mèrule di veranu,  o puru i mughji di l’àcule marine vicinu à u mare è quantu li mancava u mare ! Sò stati ancu di più mullizzosi, ricusènduli di vede i so figlioli ingrandà, di vede di manera regulare a so moglie, a so mamma, u so babbu, u so fratellu, a so surella, è i s’amichi dinù, da permèttelu di sèntesi quì, ancu puru chjosu. Di pudè parlà di a Corsica cù elli, di u so cutidianu, di u paese, di a vita sèmplice chì li mancava tantu. Innò ùn anu vulsutu falli stu rigalu. Li hè statu insuppurtèvule di vèdelu vivu è arrittu. Li anu presu tuttu ciò chì li pudìa dà un pocu di surisu, un pocu di sonniu, un pocu di fiatu da u fondu di a so càrcera… Eppuru ! Eppuru Yvan era lìberu ! Yvan era degnu, Yvan era arrittu. Perch’è ùn s’hè mai lasciatu imprigiunà ind’è u so capu, ùn s’hè micca lasciatu arrubà a so libertà di pensà, a so andatura umana, u so sensu stuzzicaghjolu dinù. Ridìa Yvan, ridìa sin’à ind’è so lèttere ch’ellu ci mandava. Era apertu nant’à a vita. Pensava, analisava, riflettìa. S’interessava à tuttu è micca solu à l’affari di a Corsica. Lighjìa assai, stava sempre in lea cusì cù u mondu è a pensata umana. Avìa una forza di caràtteru stupente quell’omu ! U sport era u s’agrottu, u so rifiatu. Anu vulsutu abbàttelu è ùn ci sò ghjunti. Forse hè per quessa ch’Yvan ùn pudìa vultà per ste sterpe vergugnose. Li era insuppurtèvule di sapelu cusì presente è vivu ! Quale averà armatu è puntatu l’assassinu ? Li anu cacciatu a vita pensendu infine pudè sbarrazzàssine. È n’anu fattu un sìmbulu. Anu rinvivutu u mitu. Anu fattu a lea ch’elli pensàvanu scumbatte, quella d’una stòria di liberazione naziunale cù quella di a vita d’un omu. Ma cumu pudìanu imaginassi pudè fallu tace per sempre ? Yvan, l’omu, hè vultatu in una cascia. Ma hà feritu u core d’un pòpulu prufundamente cummossu da l’inghjustizia chì l’hà minatu. Yvan, u pastore, viaghja oghje in a so machja fiurita trà mezu à e so capre. U militente, ellu, pregna per sempre l’ànima di u pòpulu corsu in lotta. Sì lìberu o Yvan. I to sogni sò nostri. A to forza hè in noi. Ci accumpagni cum’è tanti è tanti fratelli è surelle di lotta nanzu à tè. U to sacrifiziu ci rinforza. Quale fùssinu i tràmpali, i strazii è e misèrie ch’elli ci feranu torna, simu arritti è, a sapemu, a nazione vincerà. •

Fabiana Giovannini.