Accapu di a reddazzione

Strughjitura

ours polaire sur la banquise

U ghjacciu di l’Articu, si sà, hè in perìculu. È ssu perìculu minaccia tutta l’Umanità. U bancu di ghjacci di i poli hè l’equillìbriu di a pianetta. I ghjacci agròttanu tutt’una biodiversità ch’abbisogna a natura, ma pè u più regulèghjanu u climà. A so riverberazione rinvìa 95 % di i ragi di sole è permette tandu di fà calà e timperature di a pianetta. Menu ci hè ghjacci, più pàssanu i ragi di u sole, è più a timperatura aumenta. A strughjitura di i ghjacci hè sempre stata ind’è a stòria di l’Umanità, cù èpiche ghjacciarie è interghjacciare, pò tempi di riscaldimenti ogni tantu. Simu ind’è un tempu di riscaldimentu ch’hè principiatu circa 10.000 anni è chì s’assumiglia à u periodu di u Pliocene accadutu 3 millioni d’anni fà. Ma ciò chì ciambotta tuttu oghje, ghjè chì ssu periodu di riscaldimentu climàticu hè aumentatu in prupurzioni mai cunnisciute per vìa di l’attività umane è l’emissioni di gasi à effettu di serra. E cunsequenze di ssu ciambuttamentu impeghjurisce u fenòmenu generale cù sèguite tremende. Ssu riscaldimentu climàticu si misura à a strughjitura di u bancu articu. Markus Rex, rispunsèvule di a prima grande spedizzione scientìfica cundutta in u Polu Nordu hè impenseritu assai : secondu à ellu, simu nant’à un « campu di mine »… « a sparizione di u bancu articu d’istatina hè una di e prime mine ind’è ssu campu di mine » dice u scientìficu. Vale à dì chì l’Umanità hè à l’orlu di capitombulà ind’è l’irriversìbile è ch’ellu ùn ci serà mezu di vultà in daretu. D’appressu à Markus Rex avemu già capalzatu ind’è ssu scenàriu tremendu chì si strughje i ghjacci di a pianetta, riscalda l’oceani, scàmbia i currenti cum’è u golf stream, tomba u grande stangaghju di curallu, face cresce u livellu di i mari, tomba o muta a so biodiversità… « pudemu dumandacci sè ùn avemu micca già marchjatu nant’à a mina ch’hà da scruchjà u principiu di a splusione » dice torna Markus Rex… L’anni scorsi sò stati i più caldi mai cunnisciuti ind’è a stòria di l’Umanità. I ghjacci si strùghjenu dapertuttu nant’à a pianetta. À u Gruenland è ind’è l’Antarticu, a strughjitura annuale principia di più in più prestu, è à u Canadà è ind’è l’Articu, a terra si scotra in fùria anch’ella. I ghjacciaghji in muntagna dapertuttu nant’à a pianetta smarìscenu, liberendu quantità smisurate d’acqua dolce chì finisce in mare è alza i so livelli. Ind’è l’Antarticu a timperatura s’hè alzata di 3 gradi in 50 anni, è in Articu u riscaldimentu hè duie volte più forte chè nant’à tutta a pianetta. Ssi fenòmeni aumèntanu u riscaldimentu glubale chì puderìa francà 5 gradi. Teme torna Markus Rex cunsequenze ammuntate chì ferìanu smarisce a calotta ghjiacciara di u Gruenland è u permafrost di l’Articu, impeghjurendu torna a timperatura dapertuttu nant’à a pianetta. Vale à dì ch’ùn si puderebbe più vultà in daretu. Sti pròssimi anni sò capitali per sapè sè no puderemu salvà u ghjacciu di i poli. È cù elli, a pianetta tale è quale a cunniscimu. È cù ella, l’Umanità. •

Fabiana Giovannini.