Stuvigliu

Àlongu à l’anni è sse pàgine d’Arritti, Màssimu Simeoni spieca cumu fà sbuccià a nostra longa lotta in «un paese da fà». Cù u sguardu di l’omu ch’hà campatu l’èpica di u naziunalìsimu mudernu, da a so presa di cuscensa à a so presa di putere, cù e so lotte da tutte e mamme, e so brame, i so sbaglii, l’annate di prigiò, o quelle passate ind’è a machja, cù i morti dinù è tutti quelli ch’anu scrittu sta stòria cuntempurànea, ci indita u caminu. Torna sta simana di rientrata, a dice.

U stuvigliu ùn pò chè truvassi à u senu di u pòpulu corsu, un partitu veradimente demucràticu chì ghjove d’esempiu, cù a capacità di mubilizà a vuluntà di i Corsi. U dibàttitu occupa u mondu naziunalistu è pè u più Femu a Corsica dapoi anni. Manca u stuvigliu, dice Màssimu, è u tempu chì passa fracicheghja l’òpera stòrica di a salvezza.

Tamanta hè a strada, tamante sò l’attese, tamante e difficultà chì forse ci ne simu scurdati u mèttudu : un scopu, un caminu, un stuvigliu. U scopu hè scrittu, u paese da fà, di demucrazìa è di stintu corsu, da sparghje è spàrtesi felicità per tutti, senza scurdassi di nimu, sopratuttu i più dèbbuli. U caminu hè inditatu, u pòpulu corsu da impegnà, e priurità sò sculpite in u Padduc à u suchju di e nostre rivendicazioni è e nostre brame. Pòpulu, terra, lingua è cultura, i fundimenti ci sò. Pòpulu, per ellu è cù ellu, solu benefiziariu di u sviluppu. A terra in a difesa di i spazii agrìculi, in a lotta contr’à a speculazione è un certu turìsimu massivu, in a vuluntà di riacquistu è di sviluppu, da prumove un urbanìsimu intelligente è cunformu à a nostra identità, è à u bè cumunu. Lingua è cultura, u nostru esse, ciò chè no simu è chè no bramemu, a cuufficialità, ma dinù l’impegnu cutidianu per spàrghjela è rinvivìscela. U stuvigliu, hè a manera di impegnà à tutti, di manera demucràtica, da ch’elli s’appruprièghjanu u scopu i Corsi, quelli di quì, quelli d’altrò chì a Diaspora ha mondu richezza da pòrghjeci. Un paese si custruisce di manera cullettiva. Dunque, avemu a sòsula. Ch’aspettemu?

U Padduc hè a prima di e priurità. Appiecalu basta pocu. Tuttu hè dettu, tuttu hè scrittu. Fà u paese principia cù ellu è ind’è e cumune. È e più maiò frà elle, Bastia è Aiacciu. Ci tocca à bàtteci per fà avvanzà e nostre edee in u cutidianu di a gestione di sse cità è di e cumune corse, da pudè fà campà u scopu, u caminu, u stuvigliu, vale à dì a manera di mèttesi à u travagliu. Ci vole di più chì i gagetti è i filmi eletturalisti di e serìe televisìe.

Ci vole à fà a stòria d’un emancipazione d’un pòpulu, dice torna Màssimu. E parulle sàvvie ùn sò abbastanza intese. Peccatu. Ma ùn hè mai troppu tardi.

 Fabiana Giovannini.