Accapu di a reddazzione

Ùn hè ancu à finì !

« Mancu 200.000 Corsi ùn feranu cambià a Custituzione ! » avìa dettu Liber Bou, inviatu da u guvernu francese per calmà a còllera corsa tandu è discute cù l’ARC d’Edimondu Simeoni chì li dumandava a ricunniscenza di u pòpulu corsu è l’autunumìa di a Corsica. Era a so manera di dilli chì ancu sè tutta a pupulazione di a Corsica a dumandava, a Francia mai ùn l’accetterebbe. À l’èpica, èramu 200.000 Corsi in Corsica è l’autunumisti èranu luntanu di pudè raprisentali… Ind’è l’annate 70, si piacìa Edimondu à dì, « ci simu prisentati cù u mo fratellu à l’elezzioni Cantunale, aghju fattu un votu, è u mo fratellu dui voti. U sottuprefettu di l’èpica m’avìa dettu, avete una bella màrgine di prugressione ! »

Hè statu longu u caminu. A lotta contr’à e fràude eletturale è l’inghjustizie, pè a demucrazìa, pè a lingua, pè u pòpulu, pè a terra, per l’ecunumìa, per l’ambiente, l’annate di prigiò è i sacrifizii anu vintu pocu à pocu u core è a cuscenza di i Corsi. Dapoi u principiu di l’annate 2000, ùn fàcenu chè cresce i risultati eletturali di i naziunalisti corsi, è pè u più di l’autunumisti. « Tamanta strada », avìa dettu Gilles Simeoni cuscente di i passi maiò ch’elli avìanu fattu i naziunalisti uniti in 2015. « Tamanta strada da fà ! » avìa rispostu u so babbu Edimondu di pettu à e lotte à vene è u travagliu chì ci firmava è ci ferma sempre. Ci hè vulsutu più d’un mezu sèculu per fà avanzà l’edea autunumista, è fà chì e rivendicazioni regiunaliste di u 70 sìppianu infine messe in discussione oghje ! È a strada ùn hè ancu à finì ! Cuntinueghja a lotta, è l’autunumìa diventerà una realità, à a dimensione di l’attese è i bisogni di a Corsica sè i Corsi sanu èssene à l’altura. Da a culunisazione à un veru statutu d’autunumìa interna cum’ellu hè bramatu dapoi l’annate 60, a cuncettualisazione di u Cedic martellatu nant’à Arritti è furmalizatu da l’ARC, pò l’Unione di u Pòpulu Corsu, è tutti i muvimenti naziunalisti chì l’anu ripigliata, hè stata una longa, aspra è inghjusta lotta, pacata da u sangue è u sudore militente. « Dapoi a cunquista militare in Ponte Novu in u 1769, a Francia hà sceltu è impostu l’assimilazione tutale, l’inclusione furzata di a Corsica, di tutte l’identità in Francia è di e pupulazioni ultramarine, in u so mudelu, ultracentralizatu, piramidale, senza tullerà a mìnima sfarenza, indi fora di u folcloru. L’avìa sacralizatu prima u reame è pò l’empiru, hà fattu listessu a Repùblica. Oghje cuntinueghja è ricusa e citatine è i citatini maiori, emancipati. Vole furmatà sughjetti mansi, è ancu servili. Hè insuppurtèvule è inaccettèvule » dicìa Edimondu. Oghje, a Francia s’appronta à cambià a so Custituzione, pè a Corsica. I so freni, e so esitazioni, i so mutivi, ancu puru e so cumbrìcule s’elle ci sò sempre, ùn cambieranu nunda. A lotta d’un pòpulu piglia u tempu ch’ellu ci vole, ma ci ghjunghje s’elli ci sò sempre omi per arrizzassi è strappà l’avvanzate. Ancu mìnime, ancu sè ùn hè micca tutt’à fattu ciò chè no bramemu, sò avvanzate è nunda ùn puderà più facci rinculà. Màssimu Simeoni a dicìa, « bisognu à tene trè puntelli à mente, adunisce i naziunalisti, pò i naziunalisti cù i prugressisti francesi è aurupei, pò cunvince i Corsi ». Eccu a scumessa chè no travagliemu dapoi più di 10 anni avà. Bisognu à tene forte a nostra vuluntà. •

Fabiana Giovannini.