U cacagliulone trema tuttu, chjuchittèghjanu i so denti, dice Farrandu Ettori : face Ghjàcumu Ghjàcumu. A prununcia ripetuta di a parulla ammenta ghjust’à puntu u tremuleghju di e mastucatoghje. Si lascia manghjà a suppa nant’à u capu, supporta e mosche nant’à u nasu è dice, lagnèndusi pienghjulone à quellu chì u sfida : làsciami stà à mè. Per quessa, dice torna Farrandu Ettori, ch’omu u chjama un milasciamè, o fendu una metatesa, un miscialamè. È cusì face a risa di a ghjente, è e spressioni ùn màncanu in lingua corsa per sprime u scherzu è a derisione. •
Essa u scaccu di issi loca
Sempre à prupòsitu di a risa pùblica, ci hè a spressione : essa u scaccu di issi loca ; in francese la risée de ces lieux-ci. Scaccu, dice Farrandu Ettori, ammenta in talianu u scacco matto, parlendu di i scalchi. Essa u scaccu, vale à dì in francese : être échec et mat.
In lingua corsa, u sensu sguila da ssu fiascu versu u bufu per vìa prubabilmente di u sustentivu scàccanu è di u verbiu scaccanà, vale à dì ride forte cum’è una gallina quand’ella hà fattu l’ovu, dice Farrandu Ettori. •








