Partitu à pedi da a Merusaglia, duit arimiti funu surpresi da una nivaghja sulenne. Unu pristò i so scarpi à l’altru chì, u corsciu, era scalzu. Quand’elli ghjùnsenu à u Pratu, quellu sant’omu cascò mortu, longutiratu, in sette palmi di neve.
Tuccàvamu à ghjennaghju. Quellu sàbatu sera, in giru à u fucone si raggiunava aspittendu e fasgiole.
Prete Santini, cridèndusi d’esse in pulpitru dicìa :
« Fratelli cari, saparate ch’ellu ci vole à tene più caru à l’altri chè à sè stessu ! L’hà detta u Signore ! »
Bocchipenzulendu, Grossu Minutu fece :
« Chì volse più bè à l’altri chè à sè stessu, o Missè, si firmò in lu Pratu di a Merusaglia ! » •
Scrittu è fiura di Nicolas Carlotti.








