Arritti hà apertu quì in principiu di ghjennaghju una rubrica da cuntà i tesori di a nostra lingua à traversu l’Antulugìa di e spressioni corse di Farrandu Ettori.
Sturianu corsu natu in Bastia in u 1919, sparitu in u 2001, Farrandu Ettori era un difensore di a lingua, di l’università, di a Pàtria corsa. Hà scrittu frà altru sta racolta di spressioni chì conta a richezza di a nostra lingua è di a nostra cultura, spiechèndune l’urìgine. Sse spressioni nate da stalvatoghji di a stòria, sò testimogni di l’identità è di l’ànima corsa. Ci impàranu assai nant’à ciò chè no simu è omu si deve di tramandale. Hè cusì per « Hè quant’à circà mocu in a farina »…

Qual’hè chì cunnosce oghje u mocu ? dumanda Farrandu Ettori in a so Antologìa di e spressioni corse… in francese, l’orobe, ou ers, vicia ervilia in latinu. Leguminosa vicina à a vicia (vesce), entre puru in una spressione affiurata chì vole dì d’una cosa ch’ella hè impussìbule, spieca u sturianu. Hè quant’à circà mocu in a farina, vale à dì hè quant’à circà un acu in u lignaghiu o hè quant’à circà a cruna di l’acu à chjar’di luna.
Una variante dice : u piddarè mocu in a farina !
È si dice d’una persona astute, vulpine, ch’ùn si lascia piglià. U babbone di u pueta Ugu Peretti, dice torna Farrandu Ettori, Don Ghjàcumu, culunellu à u serviziu di Gènova in principiu di u XVIIIu sèculu, era chjamatu Mocu, per vìa ch’ellu era chjucu è d’un acutezza tremenda. U so cugnome hè firmatu à a so sterpa, spieca torna Farrandu Ettori. •