Arritti hà apertu quì in principiu di ghjennaghju una nova rubrica da cuntà i tesori di a nostra lingua à traversu l’Antulugìa di e spressioni corse di Farrandu Ettori. Sturianu corsu natu in Bastia in u 1919, sparitu in u 2001, Farrandu Ettori hè un difensore di a lingua, di l’università, di a Pàtria corsa. Hà scrittu frà altru sta racolta di spressioni chì conta a richezza di a nostra lingua è di a nostra cultura, spiehèndune l’urìgine. Sse spressioni nate da stalvatoghji di a stòria, sò testimogni di l’identità è di l’ànima corsa. Ci impàranu assai nant’à ciò chè no simu è omu si deve di tramandale. Oghje parlemu di « l’erba vogliu »…

L’arba voddu
Dice Farrandu Ettori, « a machja pò aggruttà piante imaginarie, cum’è l’arba voddu ».
« Erba vogliu » in Cismonte. Ghjè chì l’arba voddu, ou l’erba vogliu, ùn esiste micca in a natura. Omu si ghjove di ssa spressione ogni volta chì un zitellu mal’alivatu dice « vogliu » fendu un capricciu, invece di dì « vulerìa »…
In Firenza, spieca torna Farrandu Ettori in a so Antulugìa di e spressioni corse, omu risponde à ssu zitellu : « l’erba vogliu non cresce nemmeno in Bòboli », fendu riferenza quì à i giardini magnìfichi chì suprànanu u Palazzu Pitti in a cità fiurentina. Ci si trova piante, stàtue è architteture rinummate.
In Corsica, si risponde piuttostu, « l’erba vogliu ùn si trova mancu in u giardinu di u Rè », priferendu i conti à u giardinu di Pitti, ramenta torna Farrandu Ettori :
« L’arba voddu ùn ci n’hè
Mancu in l’ortu di lu Rè ». •








