Lingua Corsa

A rima in lu cantu pupulare

Monique Alfonsi nous fait parvenir cet extrait d’une publication de 1996, le journal du syndicat CFDT à la DDE, « Sottu à li ponti » dans lequel Alain Bitton Andreotti, dettu Minicale, tenait une rubrique… « Nous avions réussi à faire mettre en place des cours de corse à la DDE, toute la part syndicale avait voté pour » rappelle Monique Alfonsi qui précise « et cela durant le temps de travail… et nous avions choisi le meilleur prof qu’on pouvait souhaiter, notre ami Minicale. Cette petite leçon sur « A rima in lu cantu pupulare » est de lui… si elle peut vous être utile aujourd’hui, tantu megliu ! » Arritti ne face prufittà i so lettori.

 

Quand’i vo sintite una canzona o un cantu qualunque, pudete magaru ricunnosce u versu (la mélodie, l’air) s’ellu hè un cantu in paghjella o cù una voce sola, s’ellu hè un cantu piuttostu anticu, arcàicu o una forma più moderna. Emu da vede quì cum’elle si fàcenu e rime in le canzone.

A sesta rima hè a forma a più impiigata in la canzona pupulare. Virificate puru cù e canzone chì vo cunniscite, è vidarete ch’un bellu par centu hè strutturatu cusì : sò strofe (f si prun v, fr : couplets, strophes) chì si suvètanu senza riturnella o ricantu (refrain). Ogni strofa ci hè 6 fìlari (vers) cù sugni 8 pedi (avec chacun 8 pieds).

V’èccuci quì a primma strofa di u famosu Lamentu di u Castagnu di Paoli di Tagliu.

Or chì l’avaraghju fattu
À lu Corsu cusì ingratu ?
Chì m’hà lettu la sintenza
È à morte m’hà cundannatu,
Senza sente tistimoni
Nè cunsultà lu giuratu.

 

U più suvente, u primma, u terzu è u cinquèsimu unni rimanu micca. Sò u sicondu, u quattrièsimu è l’ùltimu chì fàcenu a rima inseme (quì, cù u pedi rima -atu). Si ponu fà rimà i dui ùltimi, tandu si dice ch’ella hè rima piana.

Vegu nantu una ghjambella
Dui acellucci frisgiati.
Dopu avessi datu un basgiu
Si sò sùbitu piattati,
Sanu ancu elli chì l’amore
À palesu unn hà valore.

 

Avà, s’elli fàcenu rima ancu u primma cù u terzu (è s’ella hè pussìbile ancu u sièsimu) allora tandu hè rima più ricca, più bella, è a chjàmanu alta rima.

O Corsu di u castagnu
Oghje unn ai più primmura,
Distrugi lu boscu pagnu
Per mandallu à la tintura,
Cundannatu chì tù sìa
À manghjà la sigatura !

A rima piana pò andà cun alta rima :
Per pruvatti ch’e’unn sò mortu,
Ch’e’sò sempre di stu mondu,
Caru Ignaziu oghje sortu
Da u mio silenziu prifondu,
È per datti l’alegrìa
A ti cantu in puesìa.

(Canzona per Ignaziu).

 

Par oghje, piantemu quì, à a prùssima ! •

Minicale.