A lotta naziunale si scrive à longu andà, a stòria s’arricorda di qualchi nome, ma a somma di i sacrifizii è di l’impegnu di centinaie è millaie di militenti à longu à l’anni, ùn sò chè i militenti ch’anu campatu cù elli ssi tempi diffìciuli chì a sanu.
Hè cusì per Luigi Casinelli. Luigi ci hà lasciatu u 7 di marzu scorsu è pochi sò quelli chì l’anu sappiutu è ch’ùn anu pussutu tandu accumpagnalu. Eppuru ellu era quì quand’ellu ci vulìa.
Zitellu di Calvi, patriottu di prima trinca, Luigi era un amicu fidu è sincere, un militente di stintu corsu impegnatu in e lotte da tutte e mamme, da sindicalistu à òpere assuciative è ben intesa militente pulìticu à fiancu à u muvimentu naziunale, ancu s’ellu era statu delusu ss’ùltimi anni, a so fede naziunalista ùn l’hà mai cappiatu. Oghje di sicuru ne parla cù tant’altri militenti ch’ellu hà ritruvatu à l’altru mondu. È i dibàttiti ùn dèvenu mancà culandi !
Quì, pàssanu omi è donne ch’anu datu di u so tempu, di u so sudore, di tanti stràzii è malanni. Certi ci anu lasciatu ancu a vita, d’altri torna annate di prigiò. Ma à u cutidianu di e lotte, ci èranu elli à fà chì e cose avvànzinu. Quand’elli pàrtenu, làscianu un viotu à i parenti, à l’amichi, ma nutrìscenu à l’avvene, da l’esempiu è a fede ch’elli anu suminatu.
Luigi hè statu accumpagnatu da i soi pè u so ùltimu viaghju in a ghjesgia Santa Maria Maghjore di Calvi u 9 di marzu.
Arritti manda pensate affettuose è fraterne à tutti quelli afflitti parenti è amichi. Riposi in pace o Luì. •








