Si n’hè andatu u 7 di ferraghju scorsu u pueta di l’Agriate… Ghjuvan’Marcellu Tomi stava in Casta, vicinu à San Fiurenzu, annant’à a cumuna di Santu Petru di Tenda. Avìa 74 anni è hà suvente cullaburatu cù u nostru settimanale offrènduci a so puesia, è cum’ellu era cuntentu di vèdele stampate !
Li piacìanu e parulle è si ghjucava cusì cù a nostra lingua chì n’era appassiunatu. Scrivia. Era a so tamanta cuntentezza, trà puesie, canzone, riflessioni nant’à a vita… Omu u pudia truvà in u so ortu, è si sà chì l’omi di a natura sò spessu pueti. O allora si truvava caminendu per sse strade di u Nebbiu, in Casta induv’ellu andava à visità l’amichi vicini… Omu u sentia vene da luntanu pichjà l’astracu da u so grossu bastone chì ritimava a so pensata…
Ghjuvan’Marcellu era un paisanu, è u s’amore di u so paese li avia datu ssu cugnome di pueta di l’Agriate. Oghje dorme in i bracci di ssa terra ch’ellu tenia cusì caru.
Arritti prisenta e so cunduleanze afflitte à tutti i soi, parenti è amichi. Riposi in pace caru amicu pueta ! •
Eccu frà e canzone di Ghjuvan’Marcellu, ssu bellìssimu umagiu à quelli ch’anu straziatu in l’usina di Cànari. U gruppu Diana di l’Alba l’hà messu in mùsica.
E gallerie prufonde, còrciu hà tribbulatu
Culpia furibonde in stu tigliu sbrusgiulatu
Culpia sangue è pulmoni, pòvari disgraziati
Parechji è parechjoni, sò stati vituparati
Ripigliu
In muntagna canarese, ci anu alzatu un’usina
Da la cima à lu calzese, chì tamanta a ruvina
In muntagna canarese, ci anu alzatu un’usina…
Parìamu in Caienna, cundannati à morte
Ùn la scrive la penna, ci vulia à tene forte…
Chi trista sorte !
Petra di lu turmentu, à tutti, ai ingannatu
A dì la, scappa u pientu, ghjenta addulurata
Èranu goffe stonde, chi travagliu ingratu
Cascàvanu l’omoni, velenu ghjastatu
L’usina fù sarrata, stu locu hè maladettu
Muntagna scuranata, crepa lu core in pettu… •
Ghjuvan Marcellu Tomi – Antonu Marielli








