Arritti hà apertu quì in principiu di l’annata una rubrica da cuntà i tesori di a nostra lingua à traversu l’Antulugìa di e spressioni corse di Farrandu Ettori.
Sturianu corsu natu in Bastia in u 1919, sparitu in u 2001, Farrandu Ettori era un difensore di a nostra lingua ch’hà scrittu frà altru sta racolta di spressioni chì conta a so richezza, spiechèndune l’urìgine. Sse spressioni ci impàranu assai nant’à ciò chè no simu è omu si deve di tramandale.
Vale à dì mandà à u diàvulu. Hè una spressione chì vene da u ghjocu di china (da u latinu quina), ci dice Farrandu Ettori. A china o u lottò, si fecìa, è si face sempre, cù scherzi, parangoni o spressioni lampate.
Certe spressioni sò passate ind’è l’usu. Cumè a spressione eletturale : fà tòmbula !
Un antra spressione chì ci vene da u ghjocu di china hè quella di mandà à caternu. Quand’omu empie una lìnea di cinque sciffri è s’avvicina di a vittòria, a dice ad alta voce. È ogni volta ch’ellu vince una lìnea dinù : Per duie lìnee, si dice : ambu ! Per trè lìnee : ternu ! Per quattru : quaternu ! È s’aghjusta : s’aspetta ! Da stu mumentu, a vittòria hè imminente…
A significazione hè chì u ghjocu manda qualchisìa à quaternu, o caternu, vale à dì u manda à aspettà, o mandali à pasce, dice torna Farrandu Ettori.
L’omofonìa finale cù infernu hà cuntribuitu à sta spressione : mandà à caternu.
Ci hè dinù a spressione : esse à caternu, chì vole dì esse ind’un gattivu passu, una situazione diffìciule. •









