Più di 3 ore di spettàculu, 50.000 spettatori, più d’una millaia d’artisti, star à buleghju, Corsi di quì, Corsi di qualà, amichi di a Corsica, u stadiu Velodrome in Marseglia s’hè infiaratu stu 23 di maghju pè u cuncertu Mezu Mezu è a scumessa lampata da Patrick Fiori per unisce cantatori corsi è francesi à festighjà a lingua è a cultura corsa.
Puru l’adesione anch’ella pare Mezu Mezu… A pulèmica hà infiaratu dinù i retali è si ne sente da tutte e mamme… fulcloru, caricatura, lingua strappata, Corsica vinduta, prustituzione… Umbeh… Ma cum’è ch’ella scatineghja cusì e passioni è risentimenti st’iniziativa chì si vole puru fraterna ? A bughjara di soldi è mezi sparsi ? A ghjelusia ? A paura di pèrdesi più chè di truvassi ? Puru i culturali chì ci partecipèghjanu duverianu bastà à rassicuraci. È s’omu campa a so cultura, a so lingua, senza a paura di l’altru, è spessu senza a paura di spàrtela, ùn ci hè nunda à teme di ss’evenimentone. Ci volerebbe ancu esse cuntenti di vede Patrick Fiori mette a so nuturietà à u serviziu d’una diffusione larga di a mùsica corsa, nò ?
Perch’è a mùsica ùn hè chè emuzione. Ùn hè nè à vende nè à cumprà, l’emuzione hè un viaghju, in noi, aldilà di noi, à traversu anni è sèculi. A mùsica hè un cimentu ch’incolla e nostre ànime, un puntellu chì ci accumpagna, ancu quand’omu ne parla ne capisce u corsu. A mùsica rompe e fruntiere. Hè per quessa chì l’inni, naziunali o nò, còntanu cusì forte in a stòria di i pòpuli, ch’ellu sia per andà à a guerra, o pichjendu ind’un pallò…
A mùsica ùn deve micca esse un strumentu di divisione, nè ràmpalu nè muru, nè difarenza stampata. Dì què sì, què innò in a mùsica… hè d’una tristezza infinita. Perchè quantunque, ciò chì conta ind’è st’affare, ghjè u fattu di vulè àpresi à l’altru, nò ? Ghjè a spartera, a cumunione, a gioia scumpartuta in giru à a nostra lingua è a nostra cultura. Ancu puru strappata, qual’hè ch’ùn a strappa micca quand’ellu impara una lingua ? Veneranu, vènenu digià à ammaestrala. Ùn hè vittoria què ? È à traversu lingua è cultura, spartimu ancu a nostra stòria, u nostru campà, e nostre brame. U messagiu ch’hè statu sparsu per Scola Corsa per un dettu, ùn era ubligazione. Di fronte à 50.000 personi, ùn hè frachjuleria… Allora po dassi ch’ellu ci sò qualchi sbaglii, qualchi sgalabatezza, è forse ancu qualchi « caricatura », ma ùn hà nunda à chì vede cù un « fulcloru ». Ghjè una manu tesa è sè no cuntinuemu cum’è no fecìamu dapoi u Riacquistu à sustene i nostri artisti, sta manu tesa ùn piglierà nunda. Bellu u cuntrariu. Vene à cunfurtaci aldilà di e fruntiere di mare nostru.
Allora, si capisce, cù e nostre mente turmentate da sèculi d’occupazioni di e pensate cum’è di a terra, simu forse à teme qualchi cumbrìcula daretu sta mansa di mezi sparsi ind’è ss’appuntamenti … ma di vene à parlà di « prustituzione »… o ghjente ! Site scimiti ? Vi sentite parlà omancu ? Cosa hè chì vi turmenta à stu puntu ? Perch’è ssu disprezzu ?
È sè no a pigliàvamu cum’ella vene sta mùsica ? Cum’ella dà ? Lachèmu st’iniziative spannassi, ùn pò chè aiutà à mantene vive a nostra lingua è a nostra cultura. È sè no vulemu di più schiettezza, invece d’inventacci nemichi di Mezu Mezu, femu u nostru travagliu militente, parlemu corsu, andemu à manifestà per Scola Corsa sàbatu, è difendimu a nostra lingua à u cutidianu. A vera lotta ùn hè compia. •








