Dolu

Umagiu à Càrulu Santoni

S’hè spentu u 10 di nuvembre in Bastia, Càrulu Dumènicu Santoni di l’Isulacciu di Fium’Orbu, à l’età di 92 anni.

Avucatu, anzianu capu di l’òrdine di l’avucati bastiacci, prufissore di Drittu à l’Università di Corti, scrivanu, era statu elettu à a prima Assemblea di Corsica in u 1982 dopu à messa in ballu di u Statutu Deferre. Hè una fiura di a pulìtica isulana di l’annate sessanta chì si spenghje oghje.

À tempu chì Màssimu Simeoni è Yves Le Bomin fundàvanu u Cedic (Cumitatu di stùdiu di l’interessi di a Corsica), ellu fundava u muvimentu studiente in Parigi l’Union Corse L’avenir in u 1960. In u 1966, fonda u Fronte Regiunalistu Corsu (FRC) à tempu ch’ellu si crea l’ARC. U FRC publicheghja « Main Basse sur une île » è cuntinueghja u so parcorsu parallelu cù u muvimentu di i fratelli Simeoni. À u senu di u Partitu Pupulare Corsu (PPC) in u 1973 fundatu da Dumènicu Alfonsi, rivendicheghja un regiunalìsimu di manca di pettu à l’ARC ch’era un muvimentu più pupulare. Èranu tandu i primi passi di a rivendicazione autunumista. Inseme cù un antru pìcculu muvimentu chjamatu Terra Corsa fundatu da Gisèle Poli, làmpanu A Chjama di u Castellare chì rivendichjeghja un statutu d’autunumìa pè a Corsica. Principia cusì u documentu : « U pòpulu corsu, anch’ellu hà drittu à parlà. À nome di tante generazione scorse, chì fècenu a tradizione naziunale di a Corsica, noi parlemu pè a Pàtria ».

À capu di u Muvimentu Corsu pè u Sucialìsimu ch’ellu fonda in u 1982 in dissidenza cù u partitu sucialista, Càrulu Santoni si prisenta à a prima elezzione di l’Assemblea di Corsica. Ma ùn hè micca rielettu in u 1984.

Càrulu Santoni era un pensatore, d’ànima pueta. Scrive cusì assai riflessioni nant’à a pulìtica corsa, ma dinù nant’à a lingua. Ottene cusì u premiu di u libru corsu in u 1986 cù Liata Fiumurbaccia di 500 buccati corsi, magnìficu travagliu di scrittura arrichendu parulle è spressioni di a nostra lingua.

Hà partecipatu frà 140 altri cuntributori à a reddazzione di u Dictionnaire historique de la Corse di Antone Lurenzu Serpentini, chì conta 9000 anni di stòria corsa à traversu e so grande fiure è i grandi mumenti di a vita sucetale isulana.

Hè un grande testimone di u tempu di u riacquistu è di ssi sessanti anni di stòria chì si ne và. Avìa a Corsica in core è s’impenseriva di i so malanni. Scrivìa ind’una lèttera à u ghjurnale Le Monde infurièndusi contr’à u fragellu di a froda in u 1967 : « Un système social anachronique et sclérosé, à base de corruption, de fraudes et de prébendes, empêche la Corse de sortir du marasme matériel et moral dans lequel elle gît. Ce système favorise les entreprises du colonialisme intérieur, remarquablement défini par M. Robert Lafont dans son livre intitulé la Révolution régionaliste. Comme parmi les primitifs des atolls du Pacifique, les gouvernements centralistes, quels qu’ils soient, sont assurés de recueillir dans l’île des majorités massives. Ceci explique un siècle de protection des fraudeurs par l’administration. La fraude a connu de beaux jours sous les Républiques III et IV. La Ve n’a pas innové, elle continue une tradition bien enracinée. Le code pénal est suffisamment fourni pour la poursuite des fraudeurs, si l’action de la justice n’était pas paralysée »…

« A Corsica tinarà vivu u ricordu di l’intellettuali, u militanti, l’Avucatu, u Prufissori è l’Umanistu. 50 anni dopu à A Chjama di u Castellare, custruimu l’Autunumìa di dumani » scrive ind’un cumunicatu Femu a Corsica.

Arritti prisenta e so cunduleanze à a so moglie, u so figliolu, e so figliuline è tutti i soi adduluriti.

Ch’ellu riposi in Pace. •