Cuntinuemu a nosta rubrica da cuntà i tesori di a nostra lingua à traversu l’Antulugìa di e spressioni corse di Farrandu Ettori. Sse spressioni ci impàranu assai nant’à a nostra stòria è ciò chè no simu. Omu si deve di tramandale.
In tèrmine d’anziana medicina, dice Farrandu Ettori, a frenesìa hè un deliriu viulente càusa d’una malatìa di u cerbellu. Sta spressione dunque face riferenza à una zerga ch’ùn si pò guarisce chè cù i colpi.
Nant’à u stessu modu, si dice : T’aghju da caccià a picundrìa (o u tristu) da corpu.
A picundrìa face pensà à a parulla taliana, ipocondria. Ghjè à parulla medicale di ciò ch’omu chjamava dinù, a malincunìa, è ch’omu hà chjamatu dopu neurastenìa.
Si dicìa chì l’ipocondrìa venìa da un gattivu funziunamentu di l’organi di l’ipocondri, in a regioni laterale di l’addumene. L’ipucondriachi, sò nevrusati ansiosi di a so salute. A so malatìa era chjamata u tristu. •
T’aghju da cuncià u zucchinu
E minaccie è l’inghjurie permèttenu d’inventà parulle. In generale, s’impiècanu cum’una prumessa, cù a spressione : t’aghju dà. Formula cuntrattata in : t’aghj’à.
In francese, si dicerìa « je vais t’arranger la bobine », dice Farrandu Ettori. In lingua corsa, a zucca è a so variante u zucchinu, sò impiecate per spressioni chì pàrlanu di u capu. In quantu à i verbii cuncià (tanner in francese) è accuncià (arranger), s’impiècanu per spressioni di minaccia : t’aghju da cuncià pè e feste, (in italianu : conciare uno per il dì delle feste), o t’aghju da accuncià pè e feste.
Dinù : t’aghju da cuncià (o accuncià) pà i to nati ghjorni. Vale à dì pè i ghjorni chì ti fèrmanu à campà. •








