
Arritti hà apertu quì in principiu di ghjennaghju una rubrica da cuntà i tesori di a nostra lingua à traversu l’Antulugìa di e spressioni corse di Farrandu Ettori.
Sturianu corsu natu in Bastia in u 1919, sparitu in u 2001, Farrandu Ettori era un difensore di a lingua, di l’università, di a Pàtria corsa. Hà scrittu frà altru sta racolta di spressioni chì conta a richezza di a nostra lingua è di a nostra cultura, spiechèndune l’urìgine. Sse spressioni nate da stalvatoghji di a stòria, sò testimogni di l’identità è di l’ànima corsa. Ci impàranu assai nant’à ciò chè no simu è omu si deve di tramandale. Sta simana parlemu di i pudditrini.
U pìcculu cavallu si chjama u puddetru a prima annata, dice Farrandu Ettori in a so Antulugìa di e spressioni corse. Dopu omu u chjama poltru sin’à ch’ellu diventi un cavallu (o cavaddu in Pumonte). Ste duie parulle, puddetru è poltru vènenu treminduie da u latinu pullus, chì vole dì animale chjucu, dice Farrandu Ettori. È viaghjà à pedi pudditrini vole dì marchjà senza scarpi, cum’è un poltru ch’ùn hè ancu ferratu.
Ramenta u nostru sturianu chì i pastori marchjàvanu anch’elli pediscalzi à u XIXu sèculu, ancu s’elli avìanu scarpi. Per ùn frazali micca, i mettìanu solu quand’elli entràvanu in paese.
In quant’à i zitelli di a sucetà rurale, numarosi èranu quelli chì marchjàvanu pediscalzi dinù.
U cavallu furnisce assai detti è pruverbii ma senza imprestassi à spressioni affiurate. Ancu in u Pumonte induv’ellu era sparsu assai. U cavallu salvàticu ùn hè smaritu chè dopu à u 1914, spieca torna Farrandu Ettori. Ci n’era vicinu à Portivechju in a piaghja d’Alzetu, in u duminiu attuale di Cala Rossa, è sopra à Auddè.
Ssi cavalli nustrali èranu chjappati cù a lacciaghjola è ammaistrati, conta torna Farrandu Ettori, è èranu reputati pè a so sicurezza in i chjassi muntagnoli. •








