E fàvule di Natale Rochiccioli

Lupu famitu è cane magru

À chì vidìa stu cane magru seccu è codicortu, si dicìa : « Què, hè u cane di u Tortu… » U Tortu ? Un’d’issi cristiani chì pòsanu ghjurnate sane. Ùn magnava ellu è ancu menu u cane.

U lupu chì i scuntrò fece a stessa riflessione, ma era ora di cullazione… U cane ùn abbe bisognu di cannuchjale par vede chì u lupu u vulìa piuttostu male. Un babbu soiu, quand’ellu era zitillone, u minacciava spessu di st’apparizione.

U lupu, pelu rittu, s’avìa da lampà. U cane pinsò ch’era ora di parlà… Ci vulìa à truvà qualchosa, par salvassi a misa. Pianta, guarda u lupu, li fece un arisa. À pocu pressu a risa di curdiale affezzione chì vo fate à u giandarmu chì vi schiaffa a cuntravinzione.

– O Sgiò lupu… hè quant’è à dassi à a croce1… Sò magru, seccu è viotu cum’è una noce… Aspetta una misata… Zia Fiurina hà da fà i salami… Sò duv’ella i piatta. Volta, è di mè ingrassatu ti sbrami.

U lupu sapìa chì a carne purcina dà un gustu savuritu à quella ghjacarina.

Torna un mese dopu. Ma u cane u pelu lisciu è rasu, tondu cum’è una botte di buttagasu, imbuffatu à salami è carne di frigò, avìa pigliatu e lizzìo di judò…

– Scusate, o Sgiò Cane… ùn sarìate micca… ?

– Sò. Cumu a voli ? À incapate ? À dintate ? Ùn ai mai vistu lupi cambiati in frittate ? Cumu ti piaciarìa à esse ? Spilatu ? Spillitu, sbrimbatu, matravisatu, sfiancatu o tazzatu ? Cumu voli ch’è ti fìa : à pezzi fini, à frisgittini, à bulintini2 o à tagliarini ?

U lupu rinculendu hà ingullitu u so stupu, è i so ochji dicìanu : « S’è avìa sapiutu… »

 

Muralità

U sicretu di a vita, hè di sapè…
Di sapè chì i salami ci vole à piattali bè.
Par quelli chì sbàrcanu cù a scusa di i parenti,
È prima d’imbarcà, sarròtanu i denti.
Ghjunti pien’di parfumi è di saunette,
Pàrtenu carchi d’agliu, civolle è salciccette… •

 

1. Dassi à a croce : fà male à chì hè nucente è ùn si pò difende, cum’ellu era u Cristu in croce.
2. Bulintini : pezzi di sùvaru lasciati à gallu cù u filu è l’amu (lèssicu di a pesca).