« Un’à unu ci n’andemu pianu pianu à l’altru mondu. I nostri cari patriotti si riggiunghjenu innu i chjassi di l’alti paisoli.
Oghje Pierrot, dumane noi, hè a lege.
Mà ci sò chi quand’elli pàrtenu làscianu una luce dopu avè francatu l’usciu, usciu ch’elli làscianu sgrignatu.
Pierrot face parte d’ist’ombre chì si ne sò andate. Ombra chì sfuge mà luce chì ferma, una nera è l’altra bianca, i culori di a testa Mora. Quella chì ferma è quella chì ci fece lume in l’anni sessanta, chì s’hè infiarata in lu settanta cinque in Aleria induv’ella anc’un pocu si spense, mà u soffiu di libertà a salvò. Pierrot cume Achille fù toccu à u pede.
Mà ’ssà brusgiatura salvò a luce di a nostra speranza. L’hà purtata fin’à l’ùltimu ’ssa fiara, fin’à ’st’ottu di dicembre, ghjornu di a festa di a Nazione.
Face parte oghje di a nostra stòria gloriosa, è i sò cumpagni di l’Anziani pè L’Avvene tènenu à rèndeli un umagiu fraternu è patriottu, è prisèntà e nostre cunduglienze à tutta a so famiglia. Riposi in pace in cù i to cumpagni di lotta è tutti i toi. » •








