Accapu di a redazione

Quì casconu

Ci tocca à salutà u travagliu fattu da l’associu U Ricordu di Ponte Novu è, cù ellu, tutti l’altri associ, cum’è Spìritu paulistu è I Naziunali. Mantènenu u ricordu è a fede naziunale, cù cunfarenze, messa nustrale, umagiu à u fiume, cannunate, veghja… ma pè u più ci permèttenu di ritruvacci tutti, tutti l’anni, da tutti i paesi è rughjoni, da tutti l’associi è partiti, in giru à u Ponte è à a memoria di ssi lochi induv’ella ci hè stata a tremenda battaglia è un sangue à rivoccu virsatu ind’è Golu.

Da l’offesa è u disprezzu di u putente Rè à u putere assulutu, chì ci hà cumprati cum’è cani per un pugnu di baiocche, à u sbarcà di millaie è millaie di suldati francesi cù arme è cannoni, i Corsi tandu, ùn anu tantu scelta : o more ind’è l’affrontu è l’ingannu, o more cum’è eroi… A scelta hè fatta. Da tutti i paesi, s’affàccanu omi, vechji è zitelli, sott’armati, micca intrenati per dà di pettu à l’armata a più putente d’Auropa. Chì averanu pensatu tandu ? Cumu averanu campatu ssi mumenti d’angosce ? Fighjendu ssa machja à l’ingiru, sse belle culline verdighjante veranile, da induve, 254 anni fà, fallàvanu l’ogri di l’invasore da pigliacci in tanaglia, chjudìa l’ochji per tramutami in quelli tempi spaventosi. Mi parìa sente ssi cannoni chì ùn risparmiàvanu à nimu, è ss’odore di sangue è di pòlvera mischiati, ssi mughji stridenti di l’uffensive vane chì finìscenu ind’è u ransciu di l’omi chì càscanu. Chì stonde tremende ci hè statu quì ! Dopu à a messa, incaminèndusi tutti nant’à u stradò per fallà à i pedi di u ponte, è lampà fiori à Golu cum’è tutti l’anni, da e mani nucente di i zitelli, ricunniscìa l’amichi, e cunniscenze, ogni tantu unu mi dicìa.. « Mi ! Cumu sì ? » è ci basgiàvamu, cuntenti di truvassi quì. Seguitendu à I Naziunali chì sunàvanu u cornu, è ghjucàvanu di tamburi, u fucile in spalla, vidìa tutta sta ghjente, dui centu, forse trè centu personi chì marchjàvanu inseme per rende ss’umagiu, è pensavu sempre à quelli tempi… è mi dicìa… ghjè cum’è sè tutta sta ghjente chè tu cunnosci, multiplicata per dece, murìanu d’un colpu, quì, oghje, inseme, centinaie insanguinati. Tutti sti visi amichi, tutte ste vite marturiate, sti sonnii strutti, ste famiglie annientite… è mi strighjìa a gola… Pruvava à imaginà, tutte ste salme longutirate nant’à u ponte è a machja à l’ingiru, rossi di sangue, carchi à piombu… Hè per quessa ch’ellu chjama rispettu ssu locu santu di a nostra memoria cullettiva induv’ella s’hè spentu à tempu à tutte ste vite arrubate, a ghjòvana nazione paulista, frà e prime demucrazìa di ssi tempi di schjavitù. Ssa luce ind’è l’Auropa fosca, induve l’omi vutàvanu i so raprisententi, induve e donne pudìanu esse cunsiderate capi di famiglia è vutà tandu cum’è l’omi, induve a ghjuventù avìa accessu à u putere di a cunniscenza ind’un università ricca di tutti i saperi di l’èpica, induve si rendìa a ghjustizia in tutti i paesi, induve si spartìa u pane, induve u pòpulu avìa fede ind’è un avvene scumpartutu… Chì tristezza ! Chì disgrazia ! Iè, hè per quessa ch’avemu u duvere di vultà tutti l’anni arricugliassi à u pede di stu ponte ch’hà vistu more tanti è tanti patriotti sinceri, per difende a so libertà. Durmite in pace cari fratelli cascati, antenati di a nostra memoria. Site eroi di l’eternu. •

Fabiana Giovannini.