da Dumè Sammarcelli

Alimetu l’exil ou la mort

Eccu un libru chì u francese hè lindu lindu cum’ella cunvene per cuntà una storia chì si passa à l’èpica di tandu, a fine di u XVIIIu è u XIXu sèculu. A ci sciallemu, per un dettu, lighjendu i numarosi cunghjuntivi passati.

U racontu hè cumplessu, ma face pinsà à Le rouge et le noir di Stendhal, cù l’eroe Julien Sorel chì tene caru caru à Louise de Rénal, ma questu l’amore hè cuntrariatu è Julien deve passà qualchì tempu ind’un seminariu. Un antru libru « parente » hè La princesse de Clèves di Mme de Lafayette. Mlle de Chartres, t’hà ricevutu un’educazione assai severa, ma a so bellezza hà da scambià u so destinu. Maritata cù u prìncipe di Clèves, hè innamurata di u Duc de Nemours. Ma resiste l’eruina chì palesa u so amore ardente à u maritu chì, tristu è scunsulatu si ne morerà. Tandu si ritira a Principessa ind’un cunventu. Per compie, torna una riferenza : si tratta di Eugénie Grandet di Balzac. M. Grandet, omu riccu è avaru, tene in casa a moglie è a figliola. Ma un ghjornu, Eugénie scopre à Charles, u so cuginu, è s’innamura sùbitu sùbitu. Tandu, Grandet sequestra à Eugénie.

Di fatti, u libru ci conta a stòria di duie famiglie chì a figliola si vole marità cù un omu amatu.

Pè a prima famiglia, tuttu si passa bè : Carlu Zerri dà a so figliola Saveria à Pasquale Duchi, è t’avaranu inseme quattru zitelli. Ma quandu Lilia palesa u so amore per Orsu de Cristu, scimisce Battistu Pozzi, u babbu. Sta temàtica si ritrova à u teatru. Pensu quì à Othello di Shakespeare.

In Alimetu, e duie famiglie sò in rilazione trà d’elle. L’amparera di l’amore ramenta Dafni è Cloe di Longus, è Carlu di Zerri è Vittoriu saranu chjappi da banditi, cum’è Dafni da i pirati. D’altronde, i dui coppii Saveria/Pasquale Duchi è Lilia/Orsu de Cristu sò belli belli. Si pò pinsà à u kalos kagathos (καλoς καγαθoς) ch’omu pò traduce in « bellu è bravu ». L’idea era, di fatti, ch’un’ànima bona ùn si pudia truvà ch’è ind’un corpu bellu. Astra riferenza antica, u giardinu (p. 164) : « Jardinet divisé en deux […]. Chaque partie était joliment aménagée, agrémentée différemment…». Or’dunque, in grecu esiste una parolla per mintuvà un parcu piantatu d’àrburi, cioè una natura fatta da l’omi : παράδεισος, cioè « paradisu » !

Lighjite puru issu rumanzu stòricu, u primu di Dumè Sammarcelli, chì ci face viaghjà ind’u spaziu è ind’u tempu, è chì t’hà ottenutu u Prix de la création littéraire en langue française 2016.

 

 Marina Chovin.