Accapu di a reddazzione

Virus

Ci hè vulsutu un virus, rossu, tòndulu è tuttu spinosu, ch’hà sappiutu francà i càteri di e spezie animale, per mandà à caternu u mondu è e nostre urganisazioni di vita chì ciambuttàvanu l’ambiente è a so biodiversità, cù e nostre indùstrie agrìcule disprezzente, l’allevu intensivu, a nostra alimentazione buzarata cù u cumerciu di l’animali salvàtichi, i sistemi sanitarii è l’ecunumìa, eccèttera. È ssu microbiu hà sguassatu tuttu, affuchendu l’altri prublemi di e nostre pensate, a guerra, a fame, u riscaldimentu è i so ciambuttamenti climàtichi, l’incendiu di e fureste primarie, u terrurìsimu, u perìculu nucleariu, in Fukushima, o puru in Francia cù e so centrale invechjate, u capatoghju di e migrazioni è di i ciucci annigati in mare, i trattati strughjitori di i diritti suciali, i colla è fala di a Borsa, a criscenza ecunòmica, ma dinù, più vicinu di u nostru cutidianu, a precarità, a disuccupazione, e riforme di e ritirate, di l’Educazione, di i trasporti, e mudificazioni di a Custituzione, i raporti trà Corsica è Parigi è u so disprezzu giacubinu, a lingua chì si ne more, u cynips è a xylella, e pulluzioni da tutte e mamme, i lozzi ch’ùn vulemu spiccà, e custruzzioni nant’à u liturale, u Padduc disprezzatu… tuttu hè rilativizatu, ùn si ne parla più o quasi. Ùn interessa più, o pocu. A Covid s’hè ingullitu tuttu, supraneghja tuttu. E nostre brame, e nostre rivendicazioni, pàrenu menu impurtante. Ci cuntentemu di disciulà nant’à Facebook, è ancu, ùn cuntrastemu mancu più, spartimu l’infurmazioni l’una dopu à l’altra, ancu a macagna hà persu u so sapore! Finite e spartere cù l’amichi, i basgi à i parenti, l’aperitivi in cafè, finitu u sport, a cultura, e serate canterine, e spassighjate spenserate, l’infiarate in Furiani. Da colpu, i putenti di a pianetta imprimuriti, anu chjosu scole, magazini, sinemà, stadii, cafè, risturanti… Cità, paesi, cuntinenti sani sò stati cunfinati! Ùn avemu più drittu à ritruvassi, à addunìscesi aldilà di 6 o 10 personi… ùn pudemu ne manifestà, nè spaccunnà. Ùn ghjunghjimu mancu più à dinunzià… Ùn ferma chè angoscia, paura, malèssere, annoiu, techja è tratechja!… di pettu à l’infurmazioni cuntraditorie è l’imputenza di i capizzoni, scientìfichi o pulìtichi. S’aspetta.

È s’impara in più chì d’altre epidemìe veneranu, forse più dure è più arruvinose. Umbeh!

Ci serà mezu di rimèttesi in càusa? Di dissi chì, forse, l’evuluzioni di e nostre sucietà umane sin’à avà ùn cunvènenu micca à u nostru avvene è à quellu di a pianetta? Ssu mondu ch’aggrotta millioni di spezie animale, frà e quale, l’omu. Millioni d’altre anu smaritu da u fattu di e nostre evuluzioni. Mondu torna sò in perìculu di sparizione.

È l’immensa magiurità di i mammiferi càmpanu senza campà, chjosi ammansati, senza mai cunnosce u lume di u ghjornu, fora di u so trasportu sin’à i tumbatoghji, à le volte senza pudè chjinassi, spiccati da a so mamma à a so nàscita, senza mancu pudè sughje u so latte, spiccati da u cuntattu cù i so cumpagni di misèria, mànghjanu è dòrmenu, arritti, stretti, senza nisun vita nè tennerezza, sin’à more scannati per empie i banchi di i grandi magazini…

Rompe cù sse manere di fà… vultassi ver di un sviluppu durèvule, eculògicu, ùn sarebbe a manera a più sicura di luttà contr’à i virus è e pandemìe ch’elli ci prumèttenu? •

Fabiana Giovannini.